
Orice întâlnire romantică începe de la un drum cu bicicleta. Mi-am zis de multe ori: prindeau bine măştile rămase de la gripa porcină! Mi-au plăcut culorile din acest cadru (fotografia a fost făcută chiar din faţa hotelului Four Seasons; îndărătul panourilor din fundal tocmai fusese demolat ceva şi urma să se mai nască un zgârie-nori. Cred că se construieşte cam mult, totuşi; înţeleg că numeroase blocuri de birouri sunt neocupate.)
Idilă pe bicicletă la Shanghai
Cât de credibil e dl. Lică
Dl. Lică, în acea dimineaţă de mai, era visător. Visa ca blogul lui, căci avea blog, deşi nu spusese nimănui despre asta, să urce măcar în top 100 în ZeList. OK, aflase şi el că ZeListul ăsta ar fi o porcărie alcătuită pe criterii nerelevante doar aşa şi aşa, dar orgoliul îi spusese, şi-i repeta regulat, că trebuie să-şi propună Top 100 ca să aibă obrazul senin când se bărbiereşte, dimineaţa. Adevărul e că se bărbierea când i-a venit ideea să se agaţe de bloguri aducătoare de puncte ZeList. Şi, cum deţinea o informaţie preţioasă, şi-a zis s-o scrie, poate le-o fi bine cititorilor s-o afle (şi lui cu-atât mai bine). Aşa că scrise: Călin Hera la TVR Cultural, sâmbătă seara, de la 20.30, la o ediţie „Oameni de presă” care se va numi, simplu: Naiv prin România.
P.S. E pe bune! 😉
roşu-fără-noimă
imens ca o idee bună
ca un praf de lună
înecat
în mulţimea albastră
cam proastă
supărat
clipind metalic
gâfâind animalic
disperat
elegant ca un nor
suav ca un decor
dantelat
eşti cel mai drept
semafor
cel mai deştept
eşti o bornă
eşti o enormă
platformă
semaforule născut
semaforule apărut
semaforule-normă
m-aş căţăra pe tine
m-aş ţine bine
ca de-o şaormă
apetisantă
enervantă
captivantă
fără formă
aş ţinti oamenii în ochi
ca un deochi
roşu-fără-noimă
NOTĂ.
PA scris pentru etapa a cincea, Semaforul, a concursului Orasul PA.
Un cuvânt inventat în 1965: teleenciclopedia
Mi-am scos si eu pălăria în fata celor care realizează Teleenciclopedia. Recunosc, nu m-am mai uitat de multă vreme la acest program, născut cu câtiva ani (1965) înaintea mea. La ora la care a fost surghiunuit, mi-e aproape imposibil. Recunosc si că am devenit fan Viasat History. Dar, din moment ce 400.000 de oameni urmăresc fiecare editie, ceva-ceva e, încă, acolo. Si nu mă refer doar la vreo ciudată inertie de 20 de ani. Căci e mai mult decât atât. E chiar trudă si pasiune. Si asta se simte, nu-i asa?
Teleenciclopedia cea de toate zilele*
Ce face o emsiune de televiziune să dureze 45 de ani? În primul rând, e ceva ce vine din istorie. Există telespectatorii fidelizati de ani buni.
Teleenciclopedia a fost, ani la rând, o evadare. Aşa cum am văzut sute de mii de chinezi „călătorind” prin lume în incinta celor 5,5 kilometri pătraţi ai Expozitiei Mondiale de la Shanghai, tot astfel colindam şi noi, românii din vremea lui Ceauşescu, purtaţi de vocile lui Florian Pittiş, Mariana Zaharescu ori Sanda Tăranu.
Era evadarea noastră de fiecare sâmbătă seara, după telejurnal. O evadare nu doar către lumi inaccesibile, ci şi contactul rar cu un lucru făcut bine!
Iar acum, în plină epocă Discovery, Teleenciclopedia rezistă! Mai sunt, încă, în jur de 400 de mii de oameni care deschid televizorul pe TVR, chiar dacă melodia de generic compusă de Nicolae Kirculescu a fost scoasă din prime-time.
Nu ştiu de ce, dar cred că vom sărbători şi 50 de ani.
* Asta e Tableta TV de mâine
Asculta mai multe audio Muzica
Filmulet primit de la Leo. Nu m-am priceput să ofer decât un link… 😦
Pedalând de zeci de ani
Am zis să redau aici ce-am scris în ziar. Nu stiu nici de-i bine, nici de-i mai putin bine. Dar e pe bune:

Am fotografiat această fază în intersectia de lângă hotelul Four Seasons din Shanghai. Am pătimit, sufleteste, alături de biciclistul căruia, în mod vădit, îi era greu să pedealeze. Sufla, e drept, si vântul (se vede cum zboară apa din cismea).
P.S. Pentru amatorii de statistici: a răzbit, măcar până când a iesit din câmpul meu vizual!
Prima impresie puternică pe care mi-a produs-o oraşul Shanghai a fost cea legată de peisajul rutier. Nu mă refer la spectaculoasele autostrăzi suspendate, care acolo chiar există, ci la pitorescul celor peste trei milioane de biciclete şi motorete ce străbat zilnic oraşul, cu încăpăţânare.
Bicicleta nu e, pentru chinezi, doar un mijloc de locomoţie accesibil; e o variantă sigură de a te strecura prin ambuteiaje (există piste speciale pe trotuare sau pe prima bandă a bulevardelor) şi de a scăpa de problema locului de parcare.
Cu bicicleta ajungi cel mai sigur de acasă la serviciu şi înapoi într-un oraş imens, în care circulaţia rutieră e chiar mai haotică decât în Bucureşti. Nu eşti sigur nici pe zebră, când ai verde. Par că se năpustesc spre tine autobuze, limuzine, taximetre, biciclete. Deşi sunt raportate zilnic sute de accidente rutiere grave, în care cel mai adesea bici cliştii sunt victime, n-am avut ghinionul să asist, în cele şapte zile de Shanghai, la vreunul.
Probabil cel mai bun prieten al chinezului
În general, bicicletele pe care le-am văzut sunt simple, vechi şi rablagite. Par a fi biciclete „de-o viaţă”. Foarte multe sunt adaptate: trag câte un cărucior sau au pe roata din spate o şa în plus. Chiar dacă pedalatul face bine, ce-i prea mult strică. Aşa că mulţi şi-au montat vreun motoraş la bicicletă ori au achiziţionat motorete sau scutere. O bicicletă electrică se vinde cu 300-850 de dolari.
Conform statisticilor, dacă, în anii ’90, 60% din populaţie folosea bicicleta, acum mai sunt sub 25% care dau la pedale. La o populaţie de 20 de milioane de locuitori, e ceva!
Oamenii nu doar că merg la serviciu pe două roţi, ci şi transportă: lucruri, unele foarte voluminoase, şi persoane (am văzut familii întregi pe o bicicletă tip Tohan!). Totuşi, a circula astfel prin Shanghai nu e prea sănătos. Nicăieri n-am aflat mai mult smog. Măştile rămase de la porcină prind bine şi unui pieton.
Biciclisti de Shanghai
O nouă zi, o nouă fotografie cu biciclisti de Shanghai. Înainte de a vă arăta fotografia, vă mărturisesc: am scris un articol în Evz fix pe acest subiect.
Mi-a plăcut în mod deosebit acest personaj care pedala cu demnitate. Are figură de actor distribuit în filme cu politisti chinezi, d-ălea de Hong Kong. Sau poate era un simplu cărăus? Sau îsi adaptase bicicleta pentrui orice eventualitate? Probabil că nu vom afla niciodată. Dar ne putem imagina.
P.S. Am făcut fotografia din autocar.
Proză arhiscurtă la ziar
Am lungit un pic un PA mai vechi si am alcătuit o tabletă TV. Am zis să stiti că, într-un fel, lumea află despre proza arhiscurtă, chiar dacă nu-si dă seama. Încă ;). Deja, tabletele, care acum se numesc „Telespectator de nisă”, devin un gen jurnalistic consacrat. Glumesc, desigur. Dar dacă?
Pe scena clasamentului
GE LePetitPrince a avut amabilitatea să numere voturile, dar n-a alcătuit clasamentul etapei Pe scenă, asa că voi trudi eu. Asadar:
1.Ballet (Leo) – 7 v/4
2. Mami mi-a spus sa fiu cuminte (Calin) – 7v/3
3. Dedicatie (Mariana) – 7v/2
4-6. Simfonic (Sictireli), Balet sub luna (LePetitPrince), Regele Soare (LePetitPrince) – 4v/2
Au mai primit voturi:
Batranul clovn (Laura Driha) 3v/3
Distributie (LeeDeeP), Viata ca o scena (LeeDeeP), Catharsis (Leo) – 3v/2
Al treilea gong (LePetitPrince) – 2v/2
Domnisoara Mimi (Starsgates), Papusa de carpa (Mariana), Scena Ateneului (LePetitPrince) – 1v
Iar acum îi dau legătura lui GE Gabi, pentru etapa a 9-a. Draga noastră Gabi, uimeste-ne!
UPDATE.
Etapa a 9-a se numeste Orasul electric. Deadline: marti, 24.00. Baftă!
Femeia cu violoncelul
Femeia cu violoncelul iese din mulţime, sare în ochi, se evidenţiază. Habar n-am cum arată. Dar mersul ei dansează chiar şi atunci când stă. Când e înghesuită de gloată. Când oamenii se-ndeasă, se contorsionează. Mai pe tăcute, unii. Ori, alţii, mai răcnind. Ei socializează. Cu sârg. Şi se miros. O, da! Ca o planetă de nări ce dă în pârg. (De obicei la curbe ori pe la semafoare, când scârţâie, subtil, ferestrele murdare.) Atunci, violoncelul se mişcă, unduios. Femeia care-l poartă înjură. Se dă jos.
NOTĂ.
PA publicat pentru etapa 6, În autobuz, a concursului Orasul PA.
În viteză prin Shanghai
Trebuie să vă arăt măcar vreo 20 de fotografii cu bicicletele din Shanghai, probabil cea mai puternică impresia pe care mi-a produs-o acest oras (în orice caz, prima!).

M-a amuzat mult tipul ăsta. S-a tinut după autocarul nostru kilometri întregi. Ne-a ajuns din urmă la două semafoare. Apoi l-am pierdut. Tare entuziat era, mi-a venit să-l aplaud. PS Priviti-i mâinile! Are un fel de mănusi din pungi de naylon, mpntate la ghidon. Ajută pe timp ploios
Mafia lenjeriei intime
După cum bine se stie, trupul tărisoarei noastre e brăzdat, e hasurat de-a binelea, de numeroase mafii si măfiute. Dar ce zic eu „trupul”? Sufletul patriei e brăzdat! Revenind la trup, încearcă dl. Lică să-si ducă gândul până la capăt, vă reamintesc: mailul meu e bombardat cu mesaje tip „Congratulations you are the lucky winner”, „Buy Viagra 100mg/50mg/25mg from $1.89”. Adineauri, dragi prieteni, am primit „Recomandări de sezon. Lenjerie intimă – Click pe poze si le poti avea si tu”. Mai precis, ce?, vă întreb retoric. E mafie, vă zic eu, spune dl. Lică si bea un pahar cu apă plată.

Explicatie foto:
In conformitate cu Legea 365/2002 privind comertul electronic, acest mesaj nu este si nu poate fi considerat spam, deoarece:
– acceptare de primire a ofertei nu va implica financiar
– adresa d-voastra de e-mail a fost gasita fie pe un site public, fie intr-un ghid de afaceri, fie in adresele altor firme care ne-au trimis ofertele lor sau am primit-o cu ocazia unor intalniri de afaceri
– acest mesaj va este adresat cu scopul de a va invita sa beneficiati de serviciile companiei noastre si va este transmis in dorinta de a va tine la curent cu cele mai noi si mai profitabile servicii pe care vi le putem oferi.
Pentru ca intelegem si apreciem intimitatea d-voastra ne cerem scuze daca acest mesaj a ajuns din greseala la dvs.
Acest mesaj este o cerere de comunicare din partea noastră de a vă trimite materiale informative cu referire la serviciile pe care le oferim. In cazul în care nu sunteţi interesat vă rugăm ignoraţi acest mail. Conform legislaţiei României, orice firmă are dreptul la o încercare de comunicare comercială cu o anumită persoană.
Daca doriti sa fiti stersi din baza noastra de date, trimiteti mail AICI.
Chiorul cu trei ochi
Mă puşcă râsul când te văd, chiorule, cum încerci să clipeşti prin praf. Hăhă. Te dai mare că ai trei ochi, dar nu vezi bine nici măcar cu unul. Stai cocoţat deasupra intersecţiei şi crezi că nimeni nu ţi-ar ajunge la nas cu prăjina, de parcă i-ar păsa cuiva de tine. Halal! Mi se fâlfâie şi mie, aşa cum li se fâlfâie tuturor de clipitul tău decolorat. Dacă ai fi animal, ai fi un viţel care se holbează la poarta nouă, un bou în devenire. Obiect de mobilier urban inutil ce eşti, nefericitule! Na, că dau buzna!
NOTĂ.
PA scris pentru etapa a cincea, Semaforul, a concursului Orasul PA.
Oameni în Shanghai
Mi-au plăcut, în Shanghai, oamenii. În general. De exemplu, mi-a plăcut deschiderea multora, atunci când vedeau că vreau să-i fotografiez. Multi se bucurau, pur si simplu.

Am făcut această fotografie într-un pasaj, lângă grădinile Yu Yuan, despre care constat că încă nu v-am scris… Am văzut întâi copilul din bratele lui, mic-mic (cred că nu împlinise o lună!), apoi l-am văzut pe tatăl mândru. Am vrut să fotografiez „de la sold”, dar l-am văzut luminându-se la fată si mai mult, la vederea aparatului foto mânuit de un alb. Asa că mi-a oferit unul dintre cele mai deschise zâmbete cu care am avut de a face!
Da, am întâlnit si chinezi care se fereau. Mai ales atunci, cu incidentul, nimeni nu a vrut să spună nimic-nimic. Dar e de înteles, într-un fel. Nu vreau să mă refer azi la aceia temători, ci la ceilalti, cei care voiau să comunice uman.
Maidanul cu macadam
Mi-amintesc, de parcă ar fi fost ieri, cursele de trotinete de pe tăpşanul din spatele blocului, pe care, după ce locul a fost nivelat cu un buldozer, unul din acelea care semăna leit cu buldozerele desenate în Abecedar, fusese aşternut un strat negru de macadam. Aveam o trotinetă din lemn, una cu ghidonul înalt (sau poate eram eu mic), vopsit în albastru, ca pentru băieţi. Şerpuiam printre cărămizile aşezate anume acolo şi ne simţeam mari sportivi. Acum, pe maidanul cu macadam din spatele blocului e un alt bloc.
NOTĂ.
PA scris după deadline pentru etapa a treia, Macadam, a Orasului PA.
Catargul solemn
M-am gândit să adun scrierile despre episodul Shanghai într-un loc. Voi actualiza pe măsură ce voi scrie si pe măsură ce voi mai primi articole interesante de acolo. Recunosc, sunt egoist: mi-e mai bine în primul rând mie!

Am zis să ilustrez cu un cadru mai festiv. O fotografie pe care am făcut-o, ca boierul, de pe un scaun, în timp ce savuram micul dejun la parterul hotelului Four Seasons. Deh.
– Prima după-amiază la Shanghai
– Viza de China
– Cătelusul fistichiu
– Masina cu fotosinteză
– Masina-frunză…
– Cum merge masina-frunză (video)
– Crocant
– În căutarea puiului Shanghai
– Caracatita pe plită (video)
– Yuan Coca-cola
– Cu ochii cascati pe Pudong
– O plimbare pe Wai Tan (The Bund)
– Lumile de la capătul lumii
– Oameni în Shanghai
– Orasul milioanelor de biciclete
– În viteză prin Shanghai
– Biciclisti prin Shanghai
– Pedalând de zeci de ani
– Idilă pe bicicletă în Shanghai
– Un bidon în plus
– Două triciclete doldora
– Scutere eficiente
– Am dat o tură prin grădinile Yu Yuan
– Vraja din grădinile Yu Yuan
– „Disidentul” la cald
– Acolo unde se poate muri pentru libertate
– Omul din Shanghai
– O privire cât o viată de om
Musafiri (recomand!)
– Interviu cu Cristina Teacă (!)
– O vizită la templul ceaiului
Un loc linistit
Atunci când s-a mutat în blocul cu zece etaje, domnul Lică s-a bucurat că a nimerit un loc linistit. În prima dimineată, când încă nu răsărise soarele, s-a trezit ascultând păsărelele. Era încântat. Se simtea ca în Rai. Seara, când s-a întors acasă, aceeasi liniste, care avea ceva misterios în ea. Au trecut patru zile până când domnul Lică, un tip mai cu capul în nori, si-a dat seama că se mutase lângă un cimitir. „Hehe, poate că e mai bine asa”, si-a spus el, amuzat, apoi si-a privit ceasul.
NOTĂ.
PA publicat după deadline în etapa a 4-a concursului Orasul PA.
O pauză la Notre-Dame
Fac o pauză de Shanghai (una mică), pentru a vă arăta o fotografie pe care am făcut-o în drum spre Shanghai. Asta e, am avut o escală la Paris, vreo 5 ore, asa că ne-am repezit cu un RER până la NotreDame, să mâncăm ceva (stiu, fitze!). În drum spre păpică, am tras câteva cadre. Preferatul meu e cu oamenii ăstia care dau Senei un aer romantic.

Regret că n-am prins toată barca, s-a miscat mai repede decât mine si i-a iesit vârful din cadru…

Pentru nostalgicii care visează numai privind niste indicatoare 😉

Aici am mâncat niste lasagna încălzită la cuptorul cu microunde si cam scumpă (vreo 15 euro, dacă îmi aduc bine aminte)
Cea mai bună pizza. Clasamente
S-a încheiat etapa a 7-a a concursului Orasul PA. N-au fost prea multe PA-uri, dar a fost apetisant.
În atentia arbitrilor: găsiti aici PA-urile de jurizat. Vă astept voturile până marti, 19.00.
Vă amintesc: există un interesant concurs de ghicit. Să vă văd cât de bine cititi!
Etapa a 8-a are, desigur, o nouă Gazdă. Să-l aplaudăm pe GE LePetitPrince si să vedem ce ne propune!. LeP, ai legătura!
UPDATE1.
Tema etapei 8: Pe scenă. Deadline, miercuri, 18.00. Dati-i bătaie!
UPDATE2.
Am actualizat clasamentul general, după ce am contabilizat clasamentul etapei 6.
UPDATE3.
Au votat șase arbitri: LeeDee P., Leo, LePetitPrince, starsgates, Mariana si Călin. Le multumesc.
A rezultat următorul clasament de etapă:
1. Alien (Leo) 11/4
2. Prânz sănătos (LePetitPrince) 10/5
3. Comandă (Leo) 8/6
4. Pizza la tomberon (Sictireli) 8/6
5. Schimbare (LeeDee P.) 8/5
6. Dl. Lică antrepenor (LeeDee P.), Tentacule (Călin) 4/3
Au mai primit voturi:
Foame românească (Mariana) 4/2
Dilemă (starsgates), Intuiție feminină (Mariana) 1/1
OBSERVATII.
– Leo a dominat etapa, obtinând locurile 1 si 3 (scotând astfel din puncte alti concurenti). O performantă asemăntoare a obtinut si LeeDee P., având PA-uri pe locurile 5 si 6.
– Sictireli a reusit să scrie un PA care a fost votat de absolut toti arbitrii.
Felicitări!
P.S. Îmi dau seama că titlul acestei postări ar putea induce in eroare. Le cer scuze celor care ajung aici căutând să mănânce. Le promit că voi pregăti un clasament pizza pe bune. Un bob zăbavă!
Dormitor de o persoană
Fostul proprietar spărsese un perete. Balconul s-a lărgit, astfel, confundându-se cu camera (problema poate fi abordată şi din perspectiva camerei lărgite, desigur). Timp de trei zile, Filimon a refăcut vechiul perete, lărgind şi mai mult fostul balcon, în dauna camerei.
– Se cheamă acum că am un apartament cu două camere, şi-a spus mulţumit, la final, tolănindu-se în patul după măsurile căruia îşi confecţionase balconul-dormitor de o persoană. Hai, două! Dar, neapărat, foarte îndrăgostite una de alta.
NOTĂ.
PA scris pentru etapa a doua a concursului Orasul PA.






