Shanghai. Nu pot uita acea privire si acea mână întinsă… As vrea să stiu cine e acest om, ce a vrut si ce s-a întâmplat cu el după aceea. As vrea să stie că mie îmi pasă de el. Foto:Călin Hera
Sunt, încă, marcat de incidentul din debutul călătoriei în Shanghai. E vorba despre omul care a aruncat cu o cărămidă în autocarul nostru si a fost pus la pământ rapid, de militieni, înainte să-si poată desfăsura o bucată de pânză pe care scrisese ceva în limba chineză.
Am povestit întâmplarea în mai multe locuri: în ziar, pe blogul celălalt, într-un editorial.
Am reusit niste fotografii bune. Una dintre ele a fost slectată de Mediafax printre fotografiile saptămânii cu pricina. Dar dincolo de această izbândă profesională (sic!), am amărăciunea că n-am putut face nimic pentru acel om. M-am gândit intens la familia lui. La el. Oare câtă disperare e acolo? Si câtă nepăsare aici, dincoace?…
Călin Hera. PA-uri şi mirări 