Asteptase patru zile sedinta de joi. Cineva trebuia să spună lucrurilor pe nume, chiar dacă asta va însemna să intre într-un conflict deschis cu seful lui! A intrat primul în sala de sedinte, fix la orele trei după-masa. Si-a pus ordine în hârtii si-n gânduri si a repetat, în gând, sentintele pe care urma să le rostească. Când i-a venit rândul, după o aproape oră de bla-bla, n-a mai putut spune decât „aveti dreptate, sefu’, perfectă dreptate”. Apoi a sorbit din cafeaua deja rece, ca o pastilă amară.
Pastila de slăvit
9 Responses to “Pastila de slăvit”
-
Eu ştiam ceva de genul: „Şefu, trebuie să vă critic. Fiţi mai dârz, nu sunteţi suficient de dur cu noi!”
ApreciazăApreciază
-
De multe ori am trecut prin asemenea momente…Dar pe vremuri se putea combate sanatos la local…
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
O pastiluţă de realitate, din viaţa multora dintre noi…
Offtopic: ai văzut postarea lui eftimie? Cumva, cred că ţi-e dedicată şi ţie 🙂
http://www.eftimie.net/2010/01/alifantis-da-te-prins.html
ApreciazăApreciază
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 