Ani în şir o urmărise, din ochi. Se mai intersectau în dreptul birourilor de la etaj. Timid cu patalama, dl. Lică n-a găsit nicicând pretexte acceptabile ca să-i vorbească. „Dar lucraţi în acelaşi domeniu”, ziceau profanii, care nu pricepeau diferenţa dintre secţiile „Ace de siguranţă”, unde lucra ea, şi „Ace cu gămălie”, unde lucra el. O singură dată au interacţionat: la un simpozion, când el, atât de îndrăzneţ!, i-a oferit un pahar cu cafea (la care ea n-ajungea din cauza înghesuielii). A fost cea mai scumpă cafea din lume: ea i-a zâmbit.





