Am doi copii. Uneori, le place să desenez. Aseară m-au pus să stau nemiscat vreo zece minute. Îti facem portretul, mi-au spus. Ce era să fac? Am stat nemiscat.

Autor: Fiul

Autor: Fiica
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Îmi scuipam plămânii de mi se uscase gura. Îmi bubuiau tâmplele. Îmi ţineam strânsă inima în tricou, sub cureaua de la rucsac. Îmi curgea în ochi toată apa băuta la tăul Ştevia.
Luptam pentru fiecare centimetru pe care îl urcam şi cu fiecare metru cu care încrederea îmi cobora. Nu-mi mai doream nimic, decât să scap de asta.
Când am ajuns pe vârful Retezat, mi s-a părut că nu mai ştiu nimic şi că am aflat totul, o, Doamne!

Aproape s-au ciocnit la intrarea în luxosul magazin de la parter. Ea intra, dl Lică ieşea. I-a văzut ochii. Atât lăsa vălul să se vadă. Suficient. Simtea că s-a îndrăgostit, că ar putea porni războaie pentru acei ochi, ar putea muri şi ar putea renaşte pentru ei. S-au intersectat din nou, într-un magazin de la etaj, în zona cabinelor de probă. Ea îşi dăduse jos voalul. Nasul uşor coroiat şi faţa plinuţă îi dădeau un aer încă apetisant, departe totuşi de impulsurile romantice de la parter. Îşi dăduse jos şi pardesiul, însă. Avea fundul atât de mare încât dl Lică s-a îndepărtat, fără să mai cântărească din privire sânii eşuatei Elene. Care ar fi putut fi bună la suflet, de exemplu.