Îi fusese profesor de desen. Un profesor bun, de vreme ce, oricât de netalentat ai fi fost, nu-ţi strica media; primeai opt dacă nu prea chiuleai şi arătai că, măcar, te străduieşti. Îi încuraja chiar pe aceia care era clar că n-au niciun dram de talent.
Acum sunt din nou faţă în faţă. Fostul elev e turist, fostul profesor expune nişte desene cu castelul într-un colţ din Sala Cavalerilor. Amândoi speră să nu fie recunoscuţi. Elevul cumpără un desen.
– E ieftin, îşi spune, dar nu prea grozav.
Desene pe memorie
35 comentarii to “Desene pe memorie”
-
Dap, asta e soarta multor artişti, dar nu se ştie cât de scump va deveni în timp.
ApreciazăApreciază
-
-
totul e rotund si adevarat…simt ca e adevarat
Daca nu exista incurajarea, copilul acela nu ar fi iubit arta desenului si mare fiind nu ar fi intrat in expozitie sau doar s-ar fi plimbat prin ea…
Si el, profesorul, daca va incuraja, iubea mult desenul (pictura)Si zici ca in Sala Cavalerilor e expozitie?
ApreciazăApreciază
-





