Nu doar eu am caiete vechi*. Am descoperit că şi fiu-meu are cel puţin unul. E cam de pe vremea când avea 5-6 ani. Am scanat câteva. Le-am descărcat pe blogul lui. Unul l-am ales pentru al meu.
* Oare asta înseamnă că mă maturizez, ca să zic asa?
28/10/2009
Apă cu mormoloci
Avea vreo 40 de ani, păr rosu. Era înaltă, pistruiată si se străduia să vorbească limba română. Puternic accent englezesc. Voia să ajungă la Eroilor. Am oprit-o să urce în metroul din care tocmai coboram. I l-am indicat pe celălalt. Mi-a multumit de parcă i-as fi dat apă. Atunci mi-am dat seama că gresisem. Eram captiv lecturii tocmai întrerupte, probabil de-aia. Mi-am cerut scuze, i-am spus că am gresit. M-a privit cum sunt priviti băstinasii si mi-a multumit cu indulgentă, de parcă în apă ar fi fost mormoloci (adică, deh, asa beti voi apa, cu mormoloci). S-a îndepărtat zâmbind amabil. Fireste.
28/10/2009
Blocul Babel din Dristor, privit oarecum lingvistic
Turcii sunt instalatori, cei mai buni. Filipinezii sunt dulgheri. Cei mai buni şi ei. Chinezii sunt paznici. Au mai fost nişte bulgari, dar au plecat acasă după trei săptămâni. Au zis că e prea multă muncă. Inginerii sunt, cu toţii, irlandezii. Mai puţin inginerul Popescu. El e român. Poate singurul. Până acum i-au plecat în Spania opt echipe de muncitori. Numai el a rămas acasă, ca prostul, de dragul doamnei expert PR.
Luni vine un lot de thailandezi. Ăştia sunt bun la masaj. Adică astea.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 