Archive for octombrie 26th, 2009

  |  
26/10/2009

Cel mai frumos cadou

Am primit un premiu special de la Roxana. Îmi doream atât de mult un desen de la ea!
Mă fălesc cu el si îl ofer, la rândul meu, mai departe, către 14 bloguri dintre cele care îmi plac cel mai mult. (Am făcut în asa fel încât să nu se suprapună peste nominalizările făcute deja de Roxana, adică: Andi, Ioana, Eva, Bucatarul, Calin, Cantina Sociala, Leo, Gramo, Great C, Ray, Omi, Le Petit Prince, Mirela, Trish).

Pe acestia, dacă au plăcere, îi rog să posteze cadoul pe blogul lor si să-l dea, de vor, mai departe. Asa a spus sefa Roxana, asa zic si eu! 😉

Asadar, acesta e desenul-cadou:

 

a-present-for-your-blog

Un desen de Roxana Soare.
Cadoul merge către: ajnanina, cell61, Cristian Lisandru, Angela Ribus, Gabi, Maria Postu , Paul Gabor , Vania, X , adc , starsgates, Geanina, Nea Costache , Maya, holicica, Crina Dunca,  Marius Ola

, Liana Oprea

Phii, am trecut de 14…  Si încă as mai scrie!

Posted in Desene | 21 Comments »

Etichete: , ,
26/10/2009

PAjoc cu dialog

– Asta-i pe franţuzeşte?
– Nu dragă, e pe franco-româneste.
– Mă refer la păstaia din farfurie?
– A ! E cina, dragă. Mereu abstractizezi…

Posted in Concurs, PA/Proză Arhiscurtă | 11 Comments »

Etichete: , ,
26/10/2009

Al teilea PAjoc. Hai, să fie noroc!

Răsăritul lui

Se trezea dis de dimineaţă, de ani de zile, încercând să surprindă răsăritul. Apusul nu-l văzuse niciodată, nu-l interesa ; naşterea soarelui, mereu altfel, îl fascina de fiecare dată. Poate pentru că nu ştia sau ignora faptul că un apus era de fapt un nou răsărit. Citise undeva ideea asta si-l enerva că si-o amintea exact acum, când izbucnirea soarelui, iminentă, trebuia să-l umple de entuziasm. Prima rază pulveriză iritarea: acum zâmbea ca un copil.

Posted in Concurs, PA/Proză Arhiscurtă | 16 Comments »

Etichete: , , ,
26/10/2009

Prostul satului

  
Când era mic, maică-sa i-a observat fruntea îngustă. Dar ce zic eu îngustă, n-avea frunte deloc, îi crescuseră sprâncenele fix în creştetul capului. Apoi, băieţelul a crescut şi a devenit bărbat (în urma unei întâmplări bizare despre care poate vom mai vorbi). 
Într-o zi, pe când stătea chinuit pe vine după ce mâncase mormoloci, l-a atacat un berbec (probabil gelos). Atunci l-au văzut viu pentru ultima oară, dar şi-au adus mereu aminte de el, cum stătea pe vine, cu sprâncenele fluturând în vânt.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă | 12 Comments »

Etichete:
  |