Hai la librărie, mi-a zis Marco şi a făcut cu ochiul. Prietena lui, Ana, cu care ulterior s-a căsătorit de două ori, vindea cărţi la librăria din centru.
S-au retras un pic în depozit. Răsfoiam nişte Eliade când am auzit un „vă pot ajuta cu ceva?” suav la care am răspuns tâmp că da, gândindu-mă la prostii. Era colega Anei, mai frumoasă ca nuvelele lui Slavici.
Seara închiriasem deja două odăi la cabana din munţi. La prima sticlă de vin recitam Coşbuc, după a doua ne uitam în jos, la stele.
Îmi plac cărţile bune (şi vinul roşu)
25 comentarii to “Îmi plac cărţile bune (şi vinul roşu)”
-
-
-
Şi era unu’ care mă-ntreba, zilele trecute: „-La ce e bune cărţile, dom’le?!…”
– Iaca!ApreciazăApreciază
-
ce simpla si frumoasa e viata in texte…
de-aia oamenii cauta cartile… 🙂
fericiti si cei ce scriu, si cei ce citesc 🙂ApreciazăApreciază
-
-
@Cristian Lisandru, starsgates: După două sticle si cerul 9, ce-ar mai putea urma?
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
-
-
@starsgates: Sunt momente în viată când chiar asa se întâmplă: ai impresia că esti sus de tot.
ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 