Se jucau de-a acţionarii la Fabrica de Ace Fără Gămălie. Chelie, Verighetă şi Cusur luau totul în serios, ca de obicei. Chelie îşi rupsese deja doi nasturi de la cămaşă, de groaza falimentului, când Verighetă, admirându-şi unghiile roase până la carne, zise, ca pentru sine:
– Avem nevoie de un doctor.
Aşa i-a venit lui Cusur, care era cam dus (pe gânduri), ideea să spună că el e doctor. Devenise vesel şi, oricui intra în salon, i se prezenta:
– Sunt doctorul.
Şi-i licăreau ochii.
Doctorul de la casa de nebuni
11 comentarii to “Doctorul de la casa de nebuni”
-
-
-
-
-
-
-
-
-
„Doctorul de la casa de nebuni” m-a dus cu gandul la atmosfera creata de Octavian Paler in azilul din „Un om norocos”.
E o fascinatie pe care scriitorul o transmite prin incursiunea in cosmarul deviatiei si substitutiei realitatii vietii.Asteptam continuarea delirului… 😉
ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 