L-am despăturit un pic

Scriu după cum îmi dictează, se pare, înăuntrul meu.
Uneori, vreo gâză măruntă
îşi agaţă picioruşele în semnele de punctuaţie,
atât de bine scriu.

Aş putea să mă enervez dar sunt calm,
întorc şi cealaltă pagină
iat-o pierdută în albul acela în care doar amintirea mişcării sale aiurea rămâne.

Ştiu, despre mine e vorba,
e ca şi cum mi-aş fi despăturit sufletul,
l-aş fi scos din buzunar (aici stă atunci când sunt cinicul naibii)
ca să văd cuvintele mele mai bune decât
mine vreodată.

23 comentarii to “L-am despăturit un pic”

  1. Avatarul lui ajnanina

    of, in sfarsit ai terminat serviciul in slujba patriei…

    si ti-ai scos sufletul din buzunar…
    asa mai vin pe la tine…

    Apreciază

    • Avatarul lui CalinH

      @ajnanina, Orianda: Of, chiar? Estimez încă vreo 90 de episoade militare… Chiar aş vrea să le duc la bun sfârşit. Dar, dacă preţul e absenţa voastră, le voi publica „ascuns”.

      Apreciază

  2. Avatarul lui Orianda

    mda… gata armata!
    Ce bine!

    Imi era dor de sufletul tau, in buzunar, il ascunsesi?!

    Apreciază

  3. Avatarul lui Cristian Lisandru

    Despăturirea sufletului – o metaforă excelentă…

    Apreciază

  4. Avatarul lui My Way

    „Uneori, vreo gâză măruntă
    îşi agaţă picioruşele în semnele de punctuaţie,
    atât de bine scriu.” – chiar scrii bine, să ştii, şi nu vreau să te „perii”! Felicitări!

    Apreciază

  5. Avatarul lui LePetitPrince

    haida-de! cuvintele tale nu pot fi bune daca tu n-ai fi bun…cinicul naibii!
    Stii la ce e buna prietenia, nu? Sa simtim unde nu vedem, sa vedem unde sunt ziduri si nu razbate privirea…si ti-as mai zice vreo doua , asa, ca sa ma tii minte!

    Ingerasii sa te ocroteasca pe unde vei fi fiind!

    Apreciază

  6. Avatarul lui tibike

    cinicul naibii, nu ne-ai zis in care din buzunare..in ala cu buze sau in ala care n-are ?

    Apreciază

  7. Avatarul lui Ioan Bistriteanul

    Călin, eu aş renunţa la acea paranteză. E un poem deosebit.

    Apreciază

  8. Avatarul lui oana jarca

    ce frumoasa imaginea sufletului impaturit..trebuie si despaturit cateodata si lasat sa iasa la aer…:)

    Apreciază

  9. Avatarul lui angela ribus

    Da. Si mie mi-a fost dor de tine, Caline. Si de sufletul tau si de buzunarele in care il vei fi impaturit cine stie cand.

    Frumos. Bine te-am regasit.

    Apreciază

  10. Avatarul lui Vania

    Sufletul se poate îmbâcsi oricât, important e să meşterească cuvintele…

    Apreciază

  11. Avatarul lui Maria Postu

    Intr-adevar, e cam riscant sa-ti „despaturesti”sufletul…chiar si pe blog, cum faci tu…Multumesc pentru privilegiul de a putea citi ceva in acest gest aproape …sinucigas, metaforic vorbind.

    Apreciază

  12. Avatarul lui CalinH

    @Vania: Un suflet îmbâcsit… Ce imagine comună, ce imagine urâtă, ce păcat.

    Apreciază

  13. Avatarul lui g1b2i3

    Astazi am scris si eu ceva dupa cum mi s-a dictat.
    Simplu,insa frumos fiindca e o poveste despre copilarie si vremuri cand oamenii erau mai buni si mai frumosi la suflet.

    Apreciază

Lasă un comentariu