Câteodată, dimineaţa înseamnă mai pe la prânz, aşa. Deci, n-a mai găsit loc de parcare lângă clădirea biroului. Aşa că a traversat şi şi-a lăsat maşina în parcarea de peste drum. A pus în parbriz, sub ştergător, cartea de vizită. Dacă încurcă pe cineva, să-l sune. Ajunge în 3 minute.
Seara, în toată parcarea, era plin de maşini Fan Courier albe. Plus maşina lui, roşie. Cu două roţi pe jantă. Atunci şi-a amintit ceea ce credea că e doar legendă urbană: şoferii de la Fan Courier pedepsesc aspru orice intrus. Oriunde, oricând, cu plăcere.
Deci, s-a bucurat că a scăpat cu viaţă.
UPDATE. Am făcut si un banner. Dacă mai e cineva indignat, poate să-l folosească:
Călin Hera. PA-uri şi mirări 