târziu e iubito acum când îţi scriu
un vânt bate-n suflet şi vântu-i pustiu
şi plouă afară mărunt şi banal
e frig de aseară (când a murit un cal)
căruţa e moartă acum şi ea
şi-i ţine lumânarea din când în când o stea
se scutură de gânduri un nor şi cred că plouă
iar eu cântând aievea pe-o strună sau pe două
şi vântul printre ramuri ce-au fost odată verzi
ca ochii tăi pe care tu poate nici nu-i vezi
străbatem cântu-acesta pe care nu-l asculţi
ne sprijinim molatec şi paşii mei desculţi
se-adună pe cărarea acestui loc pustiu
hârtia se-nfioară şi-n mine e târziu
NOTĂ. Poezie scrisă în iarna anului 1987, în Bacău (eram militar TR).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 