Mergea cu maşina, ca tot omul. Mă rog, ceva mai repede, era un Golf puternic. A văzut refugiul destul de târziu. Mai precis, l-a simţit. Ca să fiu sincer, la început nu şi-a dat seama ce-i. Ştie doar că a fost cool şi că, la sfârşit, i-a fost frică. Mai degrabă îi era greu să stea aşa, cu capul în jos.
– A văzut cum stătea cu capul în jos?
– Ca un liliac.
– Ca un cheţ gelat.
– Maşina e zob şi el n-are nimic.
– Şi n-a venit nici tramvaiul.
– Dar ne-am distrat.
– Păcat de băbuţă.
Cine-a pus staţia-n drum?
11 Responses to “Cine-a pus staţia-n drum?”
-
-
-
Buna ziua, Calin !
Marturisesc ca habar n-am ce-i ala „cheţ”, dar, daca e gelat, imi imaginez…
Babuta e victima colaterala, nu ? 😀ApreciazăApreciază
-
-
Maica, eu n-am inteles exact de ce, dar daca-i victima si bloggerita pe deasupra, eu duminica lipesc icoanele cu fruntea-mi pe altar. Doamne apara si pazeste… !!! :))
Cine a pus statia in drum ?
Recunoaste cineva ? ! ! ? :))ApreciazăApreciază
-
-
Nici nu stiu despre ce vorbim.
Dar, vorba ta,
„de ce-ar face-o ?” :)) e o intrebare buna 🙂ApreciazăApreciază
-
-
Cine a pus statia in drum?
Tot ala care a pus si babutele mele…stai sa vezi, daca ti se pare ca e un PA, muta-l matale unde trebuie.
E prima oara ca numar cuvintele…nu stiu ce m-a apucat, ieri scriam la Lisandru ca nu numar!ApreciazăApreciază
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 