Călin Hera. PA-uri şi mirări

Autorul îl vom afla mâine. Sau poimâine

casandra suferea de transparență

transpira des, din lipsă de prezență

deși părea o carie în trotuar

nimeni n-o ocolea,

treceau prin ea în drum spre bar

deseori i-au atins ficatul și splina

i-au mototolit umbra, siluindu-i lumina

casandra era grav transparentă

se vedea prin ea moartea

trăind în stare latentă…

Autorul: ah, era să-i scriu numele!

Se uita la mine cu ochii aceia cafenii, limpezi, intrebatori !
Milimiimi de secunda privirea lui imi strapunge constientul si-l defragmenteaza.
Mimarea lipsei mele de atentie nu-l atinge fiindca simte dincolo de exprimarea superflua, disimulata. Fidel vegherii, ridicand cate o spranceana, asteapta sa simta cum se topesc toti ghetarii – musafiri nepoftiti in casa sufletului meu.
Mi-a starnit iarasi un minuscul sentiment de vinovatie fiindca el e obisnuit cu tandrete. Si n-am nicio sansa sa fiu perceputa la alta scala decat cea reala.
Cand se alinta si vrea mangaiere o face pentru ca are memoria gesturilor oferite cu tandrete. Iar atunci cand latra devotat, transparenta prieteniei noastre se inmulteste.

Autor: ? sau ?

Intoarce-te dinspre lumina
si porneste singur spre mare.

Umbla de parca n-ai exista,
de parca n-ai avea nici ganduri,

nici respiratie nici priviri;
Inainteaza pe plaja cu vantul in piept

respira adanc – pe gura, prin ochi.
Imbraca-te in spatiu

si nu mai intinde ca odinioara pe palma
valul sfasiat de furtuna,

azvarlit spre ceruri si apoi coborat milostiv pe pamant.
Calca pe propriile tale rasfrangeri fluide.

Dantela algelor,
stelele confuze ale meduzelor,

linistea imbibata cu sare,
devenind treptat densa ca albastrul amurgului…

Singur, singur ca un pescarus,
masoara-ti singuratatea cu departare,

umbla cu vantul in piept
asa cum ti-am spus,

si apoi deodata, curat si liber, usor
intocmai ca Pamantul,

intoarce-te in imbratisarea privirilor tale.

Autor: sugubăt 😉

La Paris să plec aş vrea
Premiul, transparenţa mea
Să ies din cotidian
C-un sejur parizian
În vacanţe-s consecvent
Precum omul transparent.

Mai mulți cititori ai acestui blog m-au întrebat: ce se întâmplă?
Celor care au deschis mai târziu televizorul le spun: se întâmplă un concurs la care a pus umărul neasteptat de multă lume bună. Cred că și premiul va fi unul special.

Mai sunt mai puțin de 24 de ore până la postarea ultimului text/desen/film/foto din concurs.
Apoi va urma o scurtă perioadă de validare a operelor participante (validarea va fi simplu de făcut, operele respective trebuie să fie, măcar pe departe, la subiect.)
Pentru această fază, va fi nevoie de un Comitet de Validare care ar trebui să fie alcătuit din 3-5 oameni. În afară de validare, CV va trebui să „trimită” fiecare operă către o categorie (poezie, proză, PA, desen, film samd).
Condiții de accedere în CV:
a) să dorească să se înhame la asta si
b) să facă validarea, în locul special amenajat pe acest blog, mâine, în intervalul 12.00-13.00.

Operele validate vor fi supuse apoi jurizării. Cum vom face asta? (Pentru că vreau să ne implicăm cât mai mulți în acest demers).
Fiecare membru al Juriului va avea la dispozitie câte 13 buline roșii pe care le va împărți explicit, în locul special amenajat pe acest blog, după cum va crede de cuviință unui număr de cel puțin 3 (trei) opere, respectiv cel mult 10 (zece) opere (pot „merge” toate spre aceeași categorie sau spre mai multe categorii, nu există nicio limitare).
Opera care va primi cele mai multe buline roșii, din fiecare categorie, va fi declarată câstigătoarea categoriei. Toate operele care vor acumula un număr de buline rosii cel putin egal cu cele obtinute de câstigătoarea categoriei celei mai slab cotate vor intra în finală = poll.
Conditii de accedere în J:
a) disponibilitatea de a citi oprele și de a împărți bulinele roșii în termenul stabilit (respectiv, până miercuri, 17 iunie, 24:00)
b) bunacredință

NOTĂ. Nu există nicio incompatibilitate între participarea la concurs și prezența în CV și/sau J.

P.S. Am spus vâlvătaie pentru că rămân impresionat de interesul de care s-a bucurat micul și stângaci organizatul concurs pe care l-am propus. Vă mărturisesc că în zilele de când am lansat provocarea am înregistrat un număr mai mult decât dublu de vizitatori ei blogului decât înainte. Concluzia mea: nivelul operelor participante e, probabil, peste cel al încercărilor mele literare, ceea ce mă ambiționează. (Poate fi vorba si de o oarecare curiozitate, competitiile au, întotdeauna, darul de a fi atractive.)

Autor: cine oare, cine oare?

S-a iscat un schimb de replici
Între Dielda şi Călin,
Iar Călin efervescent
A pus titlul TRANSPARENT.
Provocare zice el, genial,nu,nici banal
Vă invit, arunc mănuşa
La concursul cultural.
Veţi trimite un text aici ticorosu@yahoo.com
Nu greşesc, să am pardon
Texte fără semnătură
Public fără să am  măsură
Măsură nu am măi frate,
Dar trimiteţi calitate.
Cine-a căştigat vom şti
La final şi vom zâmbi.
Premiul este pe măsură
Doar să faci act de cultură
Poezie, proză şi alte genuri PA
Aici pe blogul lui HERA.
Juriul cu onor l-anunţ
Sunteţi voi, căci sunteţi mulţi
Mulţi, tineri , neliniştiţi
Veţi vota precum simţiţi.
Sper că am fost elocvent
Nu-s eu OMUL TRANSPARENT
Despre el vreau să îmi scrii
Ca să avem ce citi.

Autorul m-a rugat să pun eu diacritice. Dacă e ceva aiurea pe partea asta, vina e a mea, să aveți în vedere asta când jurzati, rogu-vă

Astăzi universul s-a întors spre
înăuntru.

Vrabia înghețată spre nimicul
cald
ce mai dăinuie-ntr-însa.

Eu
mă uit cum se înmultesc în mine,
ca niște microorganisme,
visele
zadarnice.

Pământul aleargă
cu ochii în oglinda
retrovizoare
curios dacă ar izbucni sau nu
reactia nucleară
în cazul că s-ar risipi pentru creatie
cât se creeaza pentru
risipă.

Sământa
priveste în sine
cu ochii măriti de
teroare;
ce voi deveni:
gâza,
arbore,
floare,
om,
neom,
om,
neom ? …

Autor: sau autoare? Aceasta e întrebarea

Priveste
aceasta zi sperioasa si galbena
ca un boboc abia rasarit din gaoace.

Priveste
acest clestar ce nu cuteaza
sa se clinteasca.

Priveste
aceasta floare ce-si desface
inspaimantata de sine insasi
corola.

Priveste-le.

Niciodata nu te-ai vazut
de atat de aproape.

Autor: Desigur, cineva special
Genul de scriere pe care il fac acum nu este altceva decat un semn pe care-l dau pentru a arata ca traiesc, ca trec sau am trecut sau sper sa trec prin anumite emotii umane intense. Este mai mult un fenomen de orientare decat artistic, comparabil cu dungile de vopsea de pe o stanca de la marginea drumului. Dar pe de alta parte, intr-un anumit sens orice scriere incearca sa exprime pozitia fata de universul cuprins de constiinta. Bratele constiintei se intind si bajbaie si cu cat sunt mai lungi cu atat mai bine. In timp ce savantul este omul care vede tot ce se intampla intr-un punct din spatiu, scriitorul simte tot ce se petrece intr-un punct al timpului, rearanjand universul in imagini transparente.

Autor: ?
Iată-ne în liftul vieţii ataşat la vitrina universului urcând etaj cu etaj către eternitate. Între etaje, cu un impuls nebunesc privirea ta îmi pune diagnosticul cu o acurateţe demnă de un arhitect al universului. Fără să mă întrebi faci incizie pe sufletul meu care se simte de la prima palpare că e făcut cioburi. Mâna ta de modelator al întregului meu univers nu dă greş, cu o singură mişcare pătrunzi şi scoţi cioburile ce mi-au asfaltat sufletul turnând culoare de rubin ce transformă totul în mine.

Orice gest al meu este inutil, ai presărat pe chimia sufletelor noastre stele de diamant din dorinţa de a-ţi îndeplini visul malignizat transformându-mă cu o măiestrie de invidiat în femeia visurilor transparente. Acum poţi vedea inima ce tresare la fiecare privire a ta, masca nu-şi mai are rostul, aortele pulsează sclipiri de viaţă şi cu puterea gândului mă transformi în femeia prin care poţi vedea viaţa ce respiră prin toate cristalele aşezate cu grijă de tine în matca sufletului meu.

Cu mâna dreaptă îmi aşezi buclele într-un colţ al vitrinei dezvăluind locul ce-i dă sufletului vibraţii şi trezeşte în tine dorinţe nebănuite, iar cerceii de safir se topesc la atingerea buzelor tale lăsându-le cale liberă către interiorul sufletului meu. Mâna îşi urmează cursul cu grijă desenat de zâmbetul chipului meu, către bulgării de nea aprinzând flacăra divină în prezenţa degetelor aspre precum coralii de la atâtea incizii sculptate. Visai de secole la această transparenţă, visai neîncetat la aisbergul în care doreai să te scufunzi fericit pentru totdeauna ignorând barca ce striga din toate încheieturile S.O.S.

Atingerea aisbergului declanşeză transformări uimitoare în privirea mea, pe al cărui culoar transparent se preling smaralde care în cădere se transformă în perle ce se revarsă rând pe rând pe podeau liftului declanşând sunete ce vibrează la unison cu sufletele noastre. Mă priveşti adânc şi…

Uşa liftului se deschide brusc iar ochii din faţa usii pătrund dincolo de fiinţa mea transformată de măiestria gândurilor tale. Nu înţeleg mirarea celor din jur , dar radiez de fericire şi prospeţime prin transparenţa ce tu mi-ai dăruit-o.