aş fi putut încăleca un cal adevărat
aveam în mine puterea de a-i îmblânzi
tremurul nervos al coamei
aş fi putut privi ceasuri întregi ochii lui mari
aerul adulmecat de nările sale
(numai copitele ca nişte zaruri aruncate în colb
s-ar fi zbătut mai departe frenetic)
acesta este calul meu aş fi strigat
am dat pe el toate visele dintr-o noapte
calul venit de pe dealurile Lunii
de pe steaua Alcor pe care o poartă pe frunte
hai la drum aş fi spus ascultând nechezatul
învelit în pădure ca o trezire la realitate
doar o clipă săgetat de propria-i goană
calul meu neînşeuat strâns între călcâiele mele
Călin Hera. PA-uri şi mirări 