Trotineta

troti

Când a aflat că tati şi-a lăsat masina la birou, s-a bucurat. Îi place să meargă pe jos la grădiniţă, atunci tati are timp numai de ea, nu trebuie să fie atent la trafic. Îşi face singură codiţele, apoi îsi încearcă norocul:
– Vreau cu trotineta.
– Dar eşti îmbrăcată cu rochiţă şi încăţată cu pantofiori.
– Îmi iau bascheţii cu cireşe.
Era foarte mândră pe trotinetă, lângă tati. Ar fi vrut să-l ţină si de mână, dar cum să faci asta dacă mergi pe trotinetă?

După un sfert de oră a obosit, deci l-a luat pe tati de mână. Tati a luat trotineta sub braţ.
– Mi-e sete. Îmi iei un suculeţ?
Tati nu-i rezistă.
– Dar nu Fanta. Îţi iau Teddy, încearcă el să salveze aparenţele.
– Bine. Facem cum zici tu, tati.
Tot cum a zis tati, fata tatii s-a oprit la un loc de joacă, s-a dat pe leagăn. Apoi a primit o revistă „Princess” (cu surpriză).
La grădiniţă au ajuns târziu. Copiii repetau pentru serbarea de sfârşit de an. Doamna a zâmbit. Are impresia (greşită!) că fata face ce vrea cu tata.

12 comentarii to “Trotineta”

  1. Avatarul lui paulgabor

    Pot sa am aceeasi impresie? Copilule, ti-e frica sa recunosti…

    Apreciază

  2. Avatarul lui Cristina

    Si daca tata ce face ce vrea cu fata sau fata ce vrea cu tata care e problema, atata vreme cat la sfarsit amandoi sunt fericiti si multumiti. Imi place trotineta roz :d

    Apreciază

  3. Avatarul lui starsgates

    :)))Aşa-s fetiţele, mereu fac ce vor! Mai ales când sunt cu tăticii.:)
    Şi da trotineta se potriveşte cu bascheţii roz.:)

    Apreciază

  4. Avatarul lui Lisandru Cristian

    Important este ca fetiţa şi tati să fie fericiţi…

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @starsgates, Lisandru, Cristina: Vă mulţumesc că sunteţi alături de mine şi că mă înţelegeţi.

    Apreciază

  6. Avatarul lui CalinH

    @Cristina, starsgates: Bineînţeles că a fost mare bucurie când a primit trotineta roz. Adică, şi ei îi place. (Şi mie.)

    Apreciază

  7. Avatarul lui CalinH

    @Paul: Nimic nu recunosc.

    Apreciază

  8. Avatarul lui vasilissa

    oricît de mult am sta cu piticii noştri, se pare că ei tot nu se satură. numai aşa îţi dai seama cît îţi sînt, deocamdată, de dedicaţi. şi cînd ne trezim, ca părinţi, ei nu prea mai au nevoie de opiniile noastre. pentru că le au deja pe ale lor. chestie pozitivă, în ultimă instanţă. nu ştiu cum e să fii tată, dar ca mamă îţi zic că piticul meu avea şase luni cînd eu am realizat că de fapt el e altcineva, adică nu eu însămi. şi de atunci îmi tot amintesc…

    Apreciază

  9. Avatarul lui paulgabor
  10. Avatarul lui CalinH

    @vasilissa: Stiu ce spui. Stiu că sunt alte persoane, dar stiu si că, încă, Universul lor suntem noi, părintii.Stiu că asta înseamnă responsabilitate. Stiu că asta va trece si că atunci mă va durea. Adică, nu stiu nimic. Încerc să învăt.

    Apreciază

  11. Avatarul lui Gabi

    Da, e iubire fireasca, parinteasca, foarte pretioasa pentru ambele parti.
    Fii fara grija 🙂 Vei simti atunci cand va fi cazul ca vine o vreme in care binele lor inseamna retragerea umbrelelor dupa care nu se zareste soarele 😉

    Apreciază

Răspunde-i lui calinhera Anulează răspunsul