30/04/2015
Sunt de acord că nu haina îl face pe om, dar o rochie ca lumea n-a făcut rău nimănui. Doamna expert PR se ghidează după acest principiu de când a venit la facultate la București. Încă nu arată nimănui fotografiile făcute în primul semestru; înfățișau o fetiță cam naivă și cam simpluță, venită de la țară și foarte intimidată de marele oraș și toate cele câte începuseră să i se întâmple. Lucrurile au început să se schimbe în bine, bine de tot, abia de câțiva ani, când până și ea s-a mirat cât de frumoasă este, însă abia atunci când a pus pe ea o rochie ca lumea. Era într-o perioadă în care avea timp să bată magazinele în căutare de reduceri și chilipiruri. Proba în draci, dar nu se întâmpla să nu găsească până la urmă rochia perfecta, care să-i pună în valoare acel ceva de care n-a devenit conștientă decât la pensionarea lui Stănculescu. Simțea că toate privirile sunt de-a valma asupra ei și, dintre toate, a domnului inginer era cea mai drăguță – timidă dintr-o dată, înecată de emoție și de dorință. De atunci au devenit un cuplu. Ulterior, când a început să fie apreciată atât profesional cât și ca femeie, doamna expert PR n-a mai avut timp să caute chilipiruri (și nici nevoie). Mai târziu, a început să cumpere rochii online.
read more »
Posted in ZideZi |
2 Comments »
30/04/2015
Echipa Academiei de traduceri. Sursa: Facebook
Ilarion se scarpină în creștetul capului și e pe cale să acționeze ardelenește, adică își mângâie acum barba, după care mai citește o data: ”Bună ziua dragi. Numele meu este Alicia. Am vazut profilul de astăzi în Facebook, am ales un interes în tine, vreau să fiu prietenul tău. De asemenea, vreau să ştiu mai multe şi dacă nu te superi vreau să trimite-mi e-mail la adresa mea de e-mail privat (aliciahmad@yahoo.in) și avea un aspect important de discutat cu tine și să poate da mai mult de poza mea pentru tine să ştii mai multe despre mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze mulțumesc lui. Pup la tine dulce, Alicia”. Primul gând care îi trece lui Ilarion prin cap, după câteva minute, este convingerea că autoarea acestor rânduri ar fi avut nevoie de o traducere autorizată.
read more »
Posted in ZideZi |
2 Comments »
29/04/2015
De la prima mea ieșire de 1 Mai au trecut 25 de ani. Nu-mi spuneți că sunt bătrân, întrebați-mă cum a fost, cum era pe vremea ta, tataie? Aveam vreo douăzeci-și-un-pic de ani, tocmai terminasem Școala de ghizi și am zis s-o facem lată. Pe vremea aceea, a o face lată însemna cam tot ca azi: țuști la mare! Oricum, nu se punea problema să ai acces la bilete de avion Aerolines, nu era cazul. Așa că ne-am dus la mare, toată lumea din jurul nostru mergea.
Cred că am călătorit cu Dacia lui Marco. Eram patru. Nu exista nici măcar speranța de autostradă. Altfel, camioane, Dacii, primele hârburi second hand din Europa, câteva mașini mai acătări, căruțe, inclusiv cele trase de măgăruși, imediat ce am trecut podul de la Cernavodă. Polițiști șpăgari și foarte multă lume. Primul 1 Mai în libertate, nu-i așa?
read more »
Posted in Amintiri |
8 Comments »
25/04/2015
Pernă pentru baie. Sursa: homex.ro
… a fost probabil cea mai nebună dimineață din viața mea. Trecuseră două zile de la insolație. Încă mă mai durea capul atunci când îi schimbam brusc poziția, ca după o beție din care nu îți mai amintești decât prima parte, cea cât de cât decentă.
read more »
Posted in Proza, ZideZi |
Leave a Comment »
20/04/2015
Dl. Lică este obosit. A șofat fără oprire trei ore prin ploaie și întuneric, după o zi densă la birou. Vrea să ajungă mai repede, cât mai repede, dar simte că trebuie să treagă un pic pe dreapta, să se dezmorțească, să respire aerul curat al nopții, să bea o cafea. Oprește în parcarea motelului, care strălucește în noapte de parcă banda led care împodobește forma bizară amplasată la intrarea în parcare anume fusese pusă acolo, să-i atragă domnului Lică atenția.
– Obosit?
read more »
Posted in Mirări |
Leave a Comment »
09/04/2015
Tricicleta care i-a plăcut domnului Lică. Sursa: toyz.ro
Dl. Lică, sufletist cum îl ştim şi foarte sensibil, vrea să-i facă o surpriză micuţului Rareş, nepotul în vârstă de patru ani al lui Tanti Anişoara. De ce i-o fi picat cu tronc prichindelul, asta nu ştiu. Ceea ce am aflat este că dl. Lică l-a întrebat într-o zi de joi pe Ilarion dacă fiu-său, Sebi, e acasă. Erau în faţa blocului, lângă locul de joacă, sunt nişte bănci acolo. „E”, a răspuns laconic Ilarion, apoi l-a chemat pe băiat. „Sebi, fiule”, a zis dl. Lică, „vreau să cumpăr o tricicletă pentru copii, dar nu ştiu unde să mă duc. Zilele astea e plin de iepuraşi prin magazine, că vine Paştele, şi mie nu-mi plac iepurii”.
read more »
Posted in ZideZi |
4 Comments »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 