Posts tagged ‘PA/Proză Arhiscurtă’

27/01/2011

Adi repară bebe


La un moment dat, părintii si-au dat seama că e prea liniste. Era prea liniste. Din camera în care se aflau cei doi copii nu se auzea nimic.
– Poate au adormit, a zis el, trăgând nădejde.
Au mers tiptil. Au tras cu ochiul. Băiatul cel mare (împlinise doi ani si jumătate) stătea aplecat peste frătiorul lui (în vârstă de trei luni). Era concentrat, avea un cleste de plastic în mână.
Când a simtit că e privit a întors capul. Le-a zâmbit lui mami si lui tati si le-a explicat:
– Adi repară bebe.

19/01/2011

Să faci ce zice dl Lică

De când si-a făcut viata praf, dl. Lică a devenit întelept. Toti cunoscutii lui au profitat de asta, în special vecinul Ilarion. Era gata să-si părăsească sotia, copiii, să plece. Toti oamenii au nevoie să evadeze, dar tu esti un prost, i-a zis dl. Lică. Tu nu de familie trebuie să fugi. Dimpotrivă, trebuie să zbori spre casă, la ai tăi, cu bucurie si cu nerăbdare. Să închizi usa în urma ta si să lasi dincolo toate porcăriile de la birou, de pe stradă. În familie evadezi, în bratele sotiei. Prostule!

18/01/2011

Sexul câinilor vagabonzi

L-a observat abia după vreo trei luni, când încă nici pe vecini nu-i știa prea bine. Alt câine de bloc, si-a zis amar. Ar fi vrut un loc civilizat, fără maidanezi. Dar a început să-i placă. Câinele. Alb, cu blana bogată. Dădea din coadă. I-a spus Azorică. Într-o zi, un vecin a strigat câinele: Fetita!. Să fiu al naibii, si-a zis dl. Lică, te pomeni că e cățea, n-am fost atent. A continuat să-i spună Azorică, i se părea stupid să filosofeze despre sexul câinilor mai ales acum, când patrupedul începe să se usuce de bătrânete.

04/01/2011

Eclipsa de soare văzută de la etajul opt

De când a aflat de eclipsa partială, lui Ilarion i-a intrat în cap ideea că aceasta e prima miză cu adevărat importantă a noului an. E o prostie, si-a zis, totusi, în timp ce căuta ochelarii de la eclipsa din 1999. Apoi a început să ningă. Si dacă va rata eclipsa din pricina norilor? Nu mai avusese superstitii din copilărie (când număra masinile rosii de pe stradă), dar acum, dacă tot s-a încurcat cu asta si-a zis: dacă văd eclipsa, am un an bun, dacă norii mi-o acoperă, va fi rău. Iar fumul norilor l-a ajutat să nici nu-i trebuiască ochelarii.

FOTO (cu telefonul): Călin HeraAm fotografiat eclipsa cu telefonul. Ceea ce îmi place la această fotografie nu e soarele din care a muscat o zână, ci spărtura norilor care e ca un soare mai mare. FOTO: Călin Hera

NOTĂ. Aici găsiti lucruri mai serioase despre eclipsa de azi, inclusiv foto.

31/12/2010

PAurări. Concurs fulger de proză arhiscurtă

Dragii mei, vă propun să vă dezlănţuiţi într-un concurs fulger de proză arhiscurtă. Regulamentul e simplu: scrieţi până la miezul acestei nopţi un text (sau mai multe) care să aibă 500 de semne (plus-minus 10 semne), în care să uraţi (vouă înşivă, tuturor, cuiva anume ş.a.m.d.). Toate PA-urile vor intra apoi într-un mega sondaj, iar textul care va întruni cele mai multe voturi va avea cinstea şi onoarea de a servi drept pretext (aşa cum v-am obişnuit) pentru viitorul concurs de proză arhiscurtă. Cât despre autorul lui, acesta va avea parte de cel puţin trei bucurii maxime în anul 2011. Deci, daţi sfară în ţară!

NOTĂ IMPORTANTĂ. Acest concurs fulger include un capitol special: Desene&fotografii.

NOTĂ IMPORTANTĂ 2. Vă rog, nu uitaţi de concursul de proză arhiscurtă ortodoxă.

Ar putea fi interesaţi: Alin Fumurescu, Leo, , Paul Gabor, Adela, ajnanina, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Geanina, Gabi, Ioan Bistriţeanul, LePetitPrince, -X-, A.Dama, Stela, Daurel, Flavius Obeadă, g1b2i3, Gina, Lady A, Laura Driha, LeeDee P., Nea Costache, Iguana, Ovidiu Eftimie, Serafim, Victor, Alex Mazilu, Carmen Negoiţă, Remus Suciu, Dan, Roxana, Fiica, Fiul, Călin, Naivul, Anamariadeleanu, Bianca Dobrescu, Bogdan Onin, Gabriela Elena, Geocer, Mariana, Sictireli, fosile, Ion, Zolty.

UPDATE. E momentul să adaug urarea desenată făcută de cei de la google:

UPDATE. Am primit:

doizerounuzero (Anca)

Mai frumoasă
Oameni ale căror drumuri le-am purtat şi eu
„Apă de ploaie”
Văd cu ochii mei că „Dumnezeu are ochii căprui”şi atât…
Poezie
Iubiri
Neiubire
Mai frumoasă
Dor
Dar din dar
Irish rain or irish pub..
Alhambra..roşu stropit
Lipscani…erotismul clipei
Tăcere
Singuratate imperfectă
Mai frumoasă
Mereu iubită…
Niciodata insă
Coafura rezistă
Eu ,Clipă în convenţia celor 365 de veşnicii,
Aceeaşi Diferită
Mai frumoasă
Sunt …şi asta îi ocupă lui Dumnezeu pâna si ziua de apoi
La mulţi ani muritori, draga mea Lume!
La multi ani, Iubitule, oricine ai fi tu…

Urare la trecerea dintre ani… (injineru)
Mai sunt câteva momente până când vom trece în noul an. Cerul e colorat iar paharele de şampanie se războiesc în lumina artificiilor. Cu crenguţa de vâsc stau în mână şi aştept momentul. 4, 3, 2, 1 sărută-mă acum sub crenguţă!
„La mulţi ani dragă ştiu că ne va fi bine împreună.”
„Mulţumesc dragule dar, trebuie să vorbim. Îţi doresc tot binele din lume, sănătate şi fericire. Şi peste toate să ţi se îndeplinească toate dorinţele, alături de altcineva. Te iubesc dar nu pot să rămân lângă tine. Adio!”

Desen de, fierste, Roxana.
P.S. Click pe foto pentru imgine mărită! (Da, merită)

… dintr-un gând rotund (Lady A)
Un An Nou se apropie cu pasi uriasi. Va urez, in lista, ceea ce va doresc sa vi se indeplineasca pentru a putea bifa, cu trecerea timpului.
Sanatate
Timp
Toleranta
Unitate
Noroc
Oportunitate
Bucurie
Sa va vad ochii stralucitori si zambetul pe buze !
Cred ca am facut destule repetitii. Trebuie sa ridicam cortina pentru a avea spectacolul renasterii. Se poate daca ne dorim toti! Nu cred ca poate fi asa de greu in cati suntem !
Mentalitate noua si unitate, dragilor !
Un An plin de impliniri, alaturi de familie !

după deadline
Povestea babei (Bogdan Onin)
A fost odata un sat de munte in care traia o baba foarte batrana. Nimeni nu-si aducea aminte de varsta ei, de nume sau de cati soti ingropase in vremea asta. Retrasa si tacuta, baba se imbraca doar in negru, cu naframe ce-i acopereau fata. Se zicea ca iesea din casa doar noaptea si ca daca o intalneai iti vorbea cu o voce harsaita ce te cuprindea ca un grozav fior de frig. Din teama satenilor s-a nascut obiceiul ca, pe langa urarile din ajun, sa se ureze si sa n-o intalnesti pe Baba-Harca in noul an.

Urarea mea pentru prietenii mei din blogosferă (Călin)
Vă urez, tuturor celor care aţi ajuns vreodată pe acest blog şi tuturor celor care vor ajunge, un An Nou mai bun, în care să aveţi parte de bucurii, să fiţi fericiţi şi sănătoşi, să fiţi buni, să faceţi bine şi să primiţi bine, să bucuraţi şi să vă bucuraţi, să fiţi respectaţi, să citiţi şi să scrieţi, să gândiţi, să călătoriţi, să vă permiteţi capricii şi, fix peste un an, să ziceţi “A fost un an bun, următorul să fie cel puţin la fel”.
Cu drag.

O frumoasă urare de la se-cret.
P.S. Click pe foto pentru aromă de primăvară!

25/12/2010

Ziua de Crăciun

Respiram greu, cu abur gros. Am intrat în biserică fără vreun gând anume, cu căciula în mână. Intraţi, închinaţi-vă, mi-a zis părintele. Trebăluia la o sobă de fontă. M-am închinat şi am sărutat icoana cu Naşterea. Nu fiindcă aşa trebuie. Aşa mi-a venit. Era destul de întuneric, lumina venea doar de la jarul din sobă, nişte lumânări şi nimburile pictate pe pereţi. Afară am stat şi m-am uitat la brazii pudraţi din vale până am simţit ace în urechi. Atunci mi-am pus căciula şi am început să cobor.

24/12/2010

Colindeţ (remember)

[Voci, în josul uliţei]: Bună dimineaţa, la Moş Ajun! Ne daţi ori nu ne daţi?
La poartă. Tuşa Mica mai are trei gogoşi în lighean.
[În sinea ei]: Nu cred să mai vină cineva. O gogoaşă merit şi eu.
Muşca, cu poftă.
[Voci, în susul uliţei]: Mai repede, Grasule, se face ziuă!
Tuşa Mica înghite dumicatul. Apar Grasul şi Şui.
[Gâfâind]: Ne daţi, ori… oau, gogoşi!
Tuşă Mica, uimită şi încântată, ţine în mână gogoaşa întreagă.
[Şui, cu ciudă]: Cum făcuşi, Grasule, de luaşi din gogoaşa mea?

19/12/2010

Frumoaso, uită-te în ochii mei

Inginerului îi e dor s-o ţină în braţe pe doamna expert PR. N-a mai făcut-o de trei săptămâni (iar atunci a fost un moment stânjenitor). „Frumoaso, uită-te în ochii mei”, i-a zis îngrijorat, alaltăieri. Apoi i-a fost ciudă că i-a cerut asta. I se pare că a fost, pentru prima oară, banal. În realitate, el era cel care ar fi vrut să se uite în ochii ei, să vadă, nu să-i arate ei ochii lui. Totuşi, analizează mai departe inginerul, nu din cauza asta doamna expert PR a evitat să-i întoarcă privirea.

17/12/2010

Să mori ucis din dragoste de faţă

Ion I. tocmai se bărbierise şi îşi privea obrajii, satisfăcut, când a auzit un urlet. A dat fuga la fereastră. Stolul de pescăruşi se rotea mai aproape ca nicicând de peretele blocului. O păsăre l-a atins cu aripa. Ca un înger, ar fi putut spune el, dacă s-ar fi aflat într-o dispoziţie poetică. În schimb, s-a dat înapoi, până la oglindă, îngrozit de zgârietura ce-i împărţea obrazul în două, partea de jos fiind spălată de sânge. Și-a pierdut cunoștința, fără a şi-o mai recăpăta vreodată, fiindcă, în cădere, s-a lovit cu tâmpla de colţul mesei.

16/12/2010

Şansa ratată a domnului Lică

A întâlnit-o pe stradă, deşi făcuse tot ceea ce era omeneşte posibil ca acest lucru să nu se mai întâmple vreodată: vânduse tot ce avea (mai nimic) şi se mutase într-un oraş îndepărtat. Fosta era la fel de grăbită, la fel de graţioasă şi la fel de frumoasă, deşi se făcuse blondă. Avea unghii lungi şi roşii, o rochiţă scurtă şi tocuri înalte. Domnului Lică i-ar fi plăcut atunci să fie el gândul căruia ea i-a zâmbit, fugar, înainte de a redeveni mai tristă decât sutele lui de după-amieze de singurătate. Dar nici nu s-au salutat.

14/12/2010

Cele trei zile ale domnului Lică

A fost o vreme în care dl Lică s-a simţit ca o corabie cu pânzele întinse în bătaia convenabilă a vântului de Miazăzi. Lucra de opt ani la Fabrica de Ace, întreprindere aflată în plin avânt (crescuseră exporturile), când a primit oferta de a trece la rivalii de la Uzina de Şuruburi în Cruce. A avut trei zile de gândire. În cele trei zile a fost mai sigur de el ca niciodată, mai plin de tupeu. Atunci i-a râs şefului în nas, a inventat gămăliile colorate şi, tot atunci, a cunoscut-o pe Fostă.

13/12/2010

După amiezele de sâmbătă ale unei studente la Medicină

Era tânără, era drăguţă, era studentă la Medicină. Era ocupată. Era o dimineaţă de sâmbătă. Era luna decembrie, cu un pic de zăpada scârţâietoare, cu suficient soare încât să încălzească aerul oraşului, dar să nu topească zăpada. Erau parcuri pe aleile cărora erau chioşcuri unde puteai cumpăra halviţă, ceai cald, clătite cu dulceaţă, acadele, nuci trase în ciocolată, mere coapte, vin fiert. La 17.30, ea a spus, cu un licăr în ochi: „Trebuie să plec. La şase am o amputare de şold”. Era drăguţă.

09/12/2010

PAmintiri din pesteră

Aici ar urma să fie PA-urile din seria „Peștera” (că doar v-am zis că adun proză arhiscurtă de-a valma!).

Ce îmi place
Femeia de foc

09/12/2010

Proză arhiscurtă de-a valma

Adun aici PA-uri de-a valma. În final ar trebui să fie cam toate cele pe care le-am scris pe acest blog. Puteti da click pe titluri, dacă doriti să le cititi, sau puteti trece mai departe. În principiu, intentionez să alcătuiesc o carte.

Micile dileme ale artistului anonim
Tehnica disimulării, la patru ani jumate
Viaţa după promisiune
Amândoi
Încotro-ncotro
Cu tati la Shrek
Cățelușul, pisica și zebra
Neon
Telefonul de la ora opt
Inginerul de la miezul nopții
La dictare
Adevărul despre moartea contabilului Fișic
Dolarul meu norocos
Copilul are colici
Piatra care se miscă
Timp
Ora lui Dorel
Melcul cu două picioare
Scooby sau Fred
Adevărul desrpe Zâna Măseluță
Cine-a pus stația-n drum
Căpăţâna de măgar şi drogul de sare
Culorile doamnei
Ideea
Adică
La vale
Efectele secundare ale îmbătatului cu apă rece
Ora de viagra
Dl. Lică trăieste în zig-zag
Fiul farmacistei
Gluma cu aspirina
Trei frici
O țigară maronie tocmai în Giurgiu
Ar vrea să facă dragoste
Mă las de fumat
Mașina de spălat decapotabilă
Uriașul
Aranjamentul
Proces tehnologic
Eu sunt Zâna Măseluță
Principiul lui Casanova
Preafrumoasa de la OTP
Mireasa trântită în cârciumă
Mucosul și Subțirelul
Meseriasul
Pana de gâscă
Dl. Lică nu e niciodată singur
Pisica și cele aproape șapte vieți
Bilele
Pariul pe nimic
Femeia cu violoncelul
Chiroul cu trei ochi
Maidan cu macadam
Un loc linistit
Dormitor de o persoană
Acasă
Autor necunoscut
Scara blocului (Ilarion)
Iute
Cârcelul domnului Lică
Cântecul mierlei
Pentru voi
Dl. Pătrascu fată cu perfecțiunea
Pasi de copil
Bătrânul și marea de guvizi
25.30
Dl. Lică dă cu capul de tavan
Dl. Lică sforăie
ora shapte încă-i noapte
Filiasi
Actorul de rezervă
Aventură finală
Ou
Babele se ouă
Julitură
Cerul cu opt stele
Incredibila suită de întâmplări
Poate e doar murdar
When you kill a pig
Ger
Pătrascu fată cu personajele
Pastila de slăvit
Cea mai scumpă cafea din lume
Orasul de frișcă
Sticla de Borsec
Tratez rinichii cu reiki
Flegma locotenentului Mitran
Cele sapte minute ale halatelor
Chiar la ora aceea
Dl Lică față cu Burj Khalifa
Piure
Luna 12, ziua 25, înainte de prânz
Colindeț
Dâra
Doldora de plastic
În Oraș nu e niciodată destul întuneric
Omul cu vioara

04/12/2010

Ca o carte deschisă sunt pentru tine

Atunci când tu mă priveşti mă simt
ca în copilărie (când nu puteam să mint).
Sunt ca o carte deschisă.
Sunt răsfoibil.
Sunt o succesiune de pagini (scrise mărunt).

Şi totuşi, nu sunt transparent. Altfel,
ai vedea până dincolo de mine,
ai putea admira peisajul (din spatele meu).
Ai spune: iată o iluzie optică.

Şi ai trece mai departe.

Dar tu, tu te mulţumeşti
să mă răsfoieşti. Nu ştiu cum faci,
dar ajungi să te lăfăi
prin zona în care am inima (ca o pisică interioară răsfăţată).

NOTĂ. Acesta e un exemplu tipic de transformare a unui PA într-un poem (am mai dat unul aici). Un exemplu tipic de risc (asumat sau nu) pe care îl are cineva care scrie poezie si scrie si proză arhiscurtă. Cred, sincer, că acestui trext îi sade mai bine ca poem decât ca PA, asa cum fusese el scris initial. Ca poem a apărut si în cartea mea.

25/11/2010

Proza arhiscurtă înconjoară blogosfera

Vorbeam despre ceva special. Am vrut să fie ceva special pentru Ion Toma Ionescu, câştigătorul ultimului concurs de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon. Ceva special pentru noi toţi, prietenii şi „practicanţii” prozei arhiscurte.

Cum mi-a plăcut foarte mult ideea lansată de Adela, că suntem, cu toţii coechipieri în această întreprindere, m-am gândit că ar fi ceva special dacă am alcătui împreună PA-ul care a câştigat ultima etapă (şi care n-a mai avut şansa să ofere tema unei noi etape). De aceea v-am rugat să participaţi la acest ceva special.

Practic, am realizat împreună un lanţ de proză arhiscurtă care s-a întins peste o parte a blogosferei. A, încă un amănunt: cum Ion Toma Ionescu spunea la un moment dat că el obişnuieşte să scrie poezie şi că a apela la proză i s-a părut intersant, şi cum eu i-am răspuns că proza arhiscurtă are mai mare legătură cu poezia decât pare, mi-am permis să redau PA-ul lui sub formă de poem. Nu se poate la toate PA-urile, dar la cele scrise de poeţi se poate, aproape mereu. Nu mă întrebaţi de ce.

Altădată povestea
Într-o altă zi
ar fi vrut să facă un duş.
Mi-a cerut
în vorbe puţine
o pijama sau un tricou.
Nu era apă.
S-a dezbrăcat
fără jenă
descoperindu-şi sânii rotunzi.
Clipele deveniseră lungi
ca degetele-i încremenite
pe nasturii cămăşii
ce nu doreau să se încheie.
Şi-a pus capul pe pernă
şoptindu-mi că e
bătrână şi obosită.
S-a cufundat în somn
ca într-o apă adâncă.
Am împins-o
pe plajă
către perete.
Căldura trupului
degaja o mireasmă
de sare.
Ţipetele ciudate ale pescăruşilor
pătrundeau prin geam.

NOTĂ. Le mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în mine şi şi-au oferit ajutorul fără a cunoaşte prea precis despre ce e vorba, pe neve. Dar, după cum vedeţi, lanţul de proză arhiscurtă nu e complet. Cu atât mai bine! Fac două provocări: cei care doresc să se alăture acestui lanţ o pot face în continuare (e destul de vizibil care sunt „titlurile” care n-au încă, îndărăt, vreo postare – unele sunt foarte ofertante; sunt permise, la acest lanţ, şi fotografii şi poezii şi romane fluviu). A doua provocare: imaginaţi lanţuri de proză arhiscurtă proprii şi daţi-le drumul să se mişte prin blogosferă!

UPDATE.
Iată subiectele care mai pot fi „luate”:
– ar fi vrut să facă un duş
– ca degetele-i încremenite
– ce nu doreau să se încheie.
– Şi-a pus capul pe pernă
– şoptindu-mi că e
– Am împins-o

22/11/2010

Dl. Lică trăieste în zig-zag

Dl. Lică, desen de Roxana Soare

Dl. Lică, desen de Roxana Soare

Atent la detalii, dl. Lică se observa la miezul noptii, când se trece dintr-o zi în alta. Face acest experiment la fiecare aniversare si la fiecare An Nou. Cum nu i s-a întâmplat niciodată să i se pară ceva schimbat la „si un minut”, a dedus că viata nu e o linie dreapta care urca sau coboară lin, că transformările nu se fac lent. Dimpotrivă, devenirile sunt bruste, cauzate de evenimente concrete, uneori brutale. „Graficul vietii e un zig-zag”, zice. Şi poate da explicatii clare pentru fiecare rid.

NOTĂ. Am scris acest PA pentru concursul de proza arhiscurta Cinci săptămâni în palon.

21/11/2010

Fiul farmacistei

Maică-sa avea grijă ca dulăpiorul cu medicamente să conţină toate cele trebuincioase, fiindcă, vorba aia, nu se ştie niciodată. Iar el devenise vedetă printre copiii de la bloc pentru că era, mereu, pregătit. Nu-i plăcea să pună mâna pe pietricele, aşa că îşi încărca praştia cu medicamente. Nu era de colo să tragi cu piramidoane sau cu saprosane – joaca avea, astfel, o notă aparte. Cele mai faine încărcături rămâneau, însă, pastilele cu ulei de peşte; risipise kile de Omega 3 pe faţada blocului!

NOTĂ. Am scris acest PA pentru etapa PAstielele a concursului de proza arhiscurtă Cinci săptămâni în palon.

16/11/2010

PAltă zi (proză arhiscurtă)

Tema ultimei etape a concursului de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon este

Altă zi

Deadline: miercuri, 17 noiembrie, 23.59. Baftă!

MANIE (LeeDee P)
Dl. Lică are mania de a purta în fiecare altă zi din săptămână, o cravată nouă: luni, când își duce băiatul la școală, cravata cu Donald Duck și Mickey Mouse; marți, când își duce fata la grădiniță, cravata cu floricele roșii; miercuri, seară de teatru cu nevasta, cravata cu dungi bleumarin; joi, lansare de carte, cravata roz; vineri, discurs la Parlament, cravata Pierre Cardin; sâmbătă, ieșire cu băieții la o bere, cravata portocalie, Bergenbier. Mai greu e duminica, când stă acasă, în trening…

Stânca submarină (Dan)
Am văzut-o mult mai târziu, undeva în Oceanul Indian, într-o dimineaţă care debuta ca în oricare altă zi. Era ora aceea, nici noapte şi nici zi pe de-a-ntregul, când rămâi fără grai în faţa amestecului subtil de soare, ceaţă şi mare, iar aerul se distilează din lumină şi culoare ca într-o acuarelă de Turner. Fumul alb părea că se ridică din spatele perdelei de vegetaţie, iar melodia monotonă nu avea nimic omenesc. Legenda spune că insula e locuită de spiritele tuturor navelor dispărute vreodată.

Fara ea (LePetitPrince)
S-au despartit fara sa-si ia la revedere. Cand a plecat, i-a lasat un bilet, ca sa nu-l mai trezeasca. Ii scria ca se intoarce peste doua zile. Parca o vedea cum l-a pus in graba sub telefon, pe hol, in timp ce se imbraca, parca auzea ţocaitul grabit al tocurilor ce se indreptau spre usa de la iesire. Si-o imagina chiar si pe strada: isi incheia nasturii ramasi descheiati la sacou. Deci maine va fi alta zi fara ea. De parca ar fi contat ca lipseste o zi-doua. Lui oricum i se va parea o vesnicie.

Repetentul (Victor)
– Eşti pregătit? îl întrebă preşedintele comisiei.
Nu, nu era. Se gândi la creaţiile Lui. La oamenii care reuşeau să-L surprindă chiar şi după milenii. Îi iubea. Chiar şi acum când mulţi Îl uitaseră. Cum îi iubise şi atunci când aproape că-I dăduseră experimentul peste cap şi rămăsese repetent din cauza asta. Experimentul Iisus. Dovedise însă că avea dreptate. Se gândi la tema lucrării: Toţi profeţii sfârşesc violent.
Pentru miliardele de subrutine din micul său calculator era doar o altă zi. Pentru El era ziua în care absolvea Şcoala de Zei.

Dl. Lică trăieste în zig-zag (Călin)
Atent la detalii, dl. Lică se observa la miezul noptii, când se trece dintr-o zi în alta. Face acest experiment la fiecare aniversare si la fiecare An Nou. Cum nu i s-a întâmplat niciodată să i se pară ceva schimbat la „si un minut”, a dedus că viata nu e o linie dreapta care urca sau coboară lin, că transformările nu se fac lent. Dimpotrivă, devenirile sunt bruste, cauzate de evenimente concrete, uneori brutale. „Graficul vietii e un zig-zag”, zice. Poate da explicatii clare pentru fiecare rid.

Numaratul bobocilor (Petra)
Ochii mari, negri, goi. Privea un punct fix, de pe o banca rosie de sub un tei aramiu. Isi vedea toate zilele, curgand de-a valma, pornind de la cea de mai demult amintire pana in prezent. The road ahead is lined with broken dreams… Stia ca nu si-a indeplinit prea multe din visele avute, ca zilele intra in sac, iar sacul pe care il are in spate e cam gol. Credea ca va plange acum, dar se simtea mai puternica si mai increzatoare. Si-a spus ca va veni o alta zi cu multe vise si a zambit nostalgic.

Hashishinul (Bogdan)
Se trezi speriat de tacerea mortii asternuta peste padurea deasa. Dadu sa se ridice, pregatit sa lupte. Apuca sa faca doar un pas, nimerind in bratele Printului. De uimire, nici un strigat nu-i iesi din gura cand fu strapuns de otelul rece, astfel ca padurea ramase tacuta si parca, inca putin adormita. Insa ochii soldatului hashishin apucara sa vorbeasca si Printul stiu c-avusese mare noroc sa fie pus in garda, la timp, de scrisoarea mamei lui. Cerul diminetii se lumina de zorii unei alte zile.

Instalatorul (Bogdan)
“L-ai conectat?”
“Da. Esti sigur ca nu trebuia sa-l formatam inainte?”
“Stai linistit, l-am mai instalat o data, la birou.”
“Uite. A pornit.”
Cei doi se aseaza in fata cate unei beri, avizi sa intampine asteptarea cu mustati de spuma cat mai bine conturate. La primul bip sar amandoi ca arsi, gata sa intervina in sprijinul cutiei ganditoare. Instalatorul se linisteste primul.
“Nu-i nimic. Are nevoie de discul doi.”
Se ia curentul. Bezna.
“Mai esti acolo? Lasa ca mai incercam si maine. Alta zi, alt noroc. Hai noroc.”
“Mama ma-sii de treaba!”

Crăciunul (Adela)
Stătea în şezlongul vechi, privind luminiţele colorate din faţa ei. Pisica i se strecurase în braţe şi torcea leneşă. Se gândi la copiii ei plecaţi prin alte părţi, la soţul ce nu mai era nici el şi ochii i se umplură de lacrimi. Nu-şi mai găsea rostul pe pământ şi nu înţelegea de ce Dumnezeu nu-i ascultă rugile. Singurătatea începuse să o macine tot mai mult, ca o boală grea. Bătrâna se ridică, stinse beculeţele şi se băgă în patul de lângă geam. Trecuse şi Crăciunul acesta. Ca oricare altă zi.

Într-o altă dimensiune (din D’ale lui Victor) (Adela)
– Mami, uite, luna este doar pe jumătate!
– Da, puiule, îi răspund eu.
– Dar, unde este cealaltă jumătate?
– S-a ascuns, îi răspund eu, gândindu-mă cum să-i explic fazele lunii.
– Nu, mami, cealaltă jumătate este într-o altă dimensiune. Aşa se întâmplă, continuă el, într-o zi este într-o dimensiune, în altă zi, într-o alta. Nu-i aşa?
– Ai dreptate, dragul mamei.
– Noi când o să mergem în dimensiunea aceea? Când se vor întâlni cele două jumătăţi ale lunii?
Nu am ştiut ce să-i răspund, dar i-am promis că mă voi gândi la asta.

Gardianul (Victor)
Alienul părea la fel de liniştit ca în oricare altă zi, dar gardianul nu-i cunoştea foarte bine manifestările psihosomatice. Prefera să stea la distanţă de uşa celulei. Descoperiseră lumea lor într-o galaxie îndepărtată şi dintr-un motiv futil s-a ajuns la un conflict de proporţii. Acum trebuia să-i dea o veste ce, sigur, nu-i va plăcea. Îşi fixă privirea pe ceea ce părea a fi faţa extrem de hidoasă a alienului si spuse:
– Umanule, lumea ta a fost exterminată. Eşti ultimul din specia ta. Vei fi transferat la Muzeul de Biologie Galactică…

GREU DE UCIS (5) (LeeDee P)
În ultimul timp, dl. Lică a trecut prin tot felul de experiențe interesante, una mai inedită decât cealaltă și printr-o varietate de sentimente mai mult sau mai puțin contradictorii. Multă lume îl cunoaște și-l apreciază. Ce mai, a devenit o adevărată vedetă! Un star! Și pe bună dreptate… Dar nici personajele malefice nu au întâziat să apară, așa cum e cazul unui anumit domn, care i-a pus gând rău și ar vrea să îi facă de petrecanie. Doar că dl. Lică este greu de ucis. Astăzi. Poate, în altă zi…

PASTIȘĂ (LeeDee P)

altă zi e-o nouă șansă
și nu-i greu să ieși din transă

mai greu e să te dumirești
încotro vrei s-o pornești
până-n colț te-ai răzgândit
nu ai timp de hoinărit

viața mâna ți-o întinde
dor de ducă te cuprinde
plin ești tot de nerăbdare
să străbați pământ și mare

arzi să știi și să creezi
să cunoști să vizitezi
să descoperi ce-i cu tine
să afli ce-i rău ce-i bine

vrei să dărui să primești
adevărul să-l deslușești
iubirea o simți pe-aproape
tulburător freamăt de ape

e-altă zi și nici-o șansă
mai bine ai sta în transă

SCRIITORUL ȘI MAREA (LeeDee P)
Scriitorul și-a construit căsuța pe țărm și a simțit că-l invadează inspirația, la fel cum îl invada briza cu gust de nisip, pe înserat. În zori de zi, vâslea mica-i barcă până în larg, închidea ochii și se lăsa purtat de unduirea voluptoasă a valurilor mării. O auzea șoptindu-i poveștile marinarilor, care rătăciseră drumul și se odihneau în brațele-i primitoare. De la o zi la alta, ea îi deveni muză, dar manuscrisul era tot neterminat, în seara în care și el se lăsă furat de îmbrățișarea umedă…

ARHEOLOGUL (LeeDee P)
Îl puteai vedea stând ghemuit la marginea sitului arheologic și strângând emoționat, artefactele, pe care le fotografia, le numerota și le cataloga cu multă atenție. Era o adevărată delectare să le privească și să-și imagineze o lume de mult apusă, renăscând sub mâinile lui iscoditoare, de arheolog. Seara îl prindea întotdeauna cântând la chitară, mulțumit de reușitele-i profesionale și visând în taină, la o altă zi, în care își va putea împărtăși toate bucuriile vieții, cu sufletul lui pereche…

LORDUL (LeeDee P)
Toți vagabonzii din grup îi spuneau Lordul și se înghesuiau în jurul lui, când apărea pe la amiază, cu foamea-n gât și cu fața buhăită de frig și nesomn. Îl porecliseră așa, pentru că purta o redingotă veche și se putea descurca și cu ochii închiși prin catacombele Londrei și prin canalele care ajungeau până la palat sau până sub turn. Dar niciunul nu avea habar că el se născuse într-o zi, chiar în casa unui lord și rămăsese pe drumuri într-o alta, când tatăl său pierduse toată averea, la cărți.

O NOAPTE DE DRAGOSTE (LeeDee P)
– Iubito, iar ai întârziat! Doar știi câtă treabă-avem când vine noaptea stelară…
– Iartă-mă, dragule, nu m-am putut abține să holografiez Opressolya, din navetă! Mă fascinează de fiecare dată, oceanul ei liliachiu și lunile albastre. Cred c-am și uitat cum era pe planeta de unde-am plecat… Ce fac cyborgii?
– I-am trimis să strângă echipamentul și să-l conecteze la meniul de hibernare. Întunericul se lasă îndată…
– Și ne-așteaptă o noapte împreună!
– … o noapte de câțiva ani-lumină, apoi, o altă zi…

Alta zi (LePetitPrince)
Soarele inroseste orizontul si dispare in pripa
Astazi se duce dupa Ieri sa stea impreuna la o pipa
Maine se aseaza pe locul unde Ieri si Azi au prins a sapa
I-a venit si lui randul sa scrie.
Si scrie:
Alt PA

Promisiune (starsgates)
În altă zi n-o voi mai supăra pe mama, nici pe bunica. Nu voi mai tropăi pe scări să trezesc vecinii. Nu voi mai trage pisica de coadă şi nici pe colega mea de bancă de codiţe. Nu voi mai batre mingea sub fereastra lui nena Gigel şi nici nu voi trage cu boabe de struguri în hainele proaspăt spălate ale lu’ tanti Gina.
Nu-i voi face ,,curat” în calculatorul fratelui meu, aruncând totul în coşul de gunoi şi nu voi pune piper în tutunul bunicului.
Sigur că da, voi face astea în altă zi, dar nu azi!

Altădată povestea (Ion Toma Ionescu)
Într-o altă zi, ar fi vrut să facă un duş. Mi-a cerut în vorbe puţine o pijama sau un tricou. Nu era apă. S-a dezbrăcat fără jenă descoperindu-şi sânii rotunzi. Clipele deveniseră lungi ca degetele-i încremenite pe nasturii cămăşii ce nu doreau să se încheie. Şi-a pus capul pe pernă şoptitindu-mi că e bătrână şi obosită. S-a cufundat în somn ca într-o apă adâncă. Am împins-o pe plajă către perete. Căldura trupului degaja o mireasmă de sare. Ţipetele ciudate ale pescăruşilor pătrundeau prin geam.

Doar el (Carmen Negoită)
Dar de ce o purtase gândul la el chiar atunci? Tot timpul păţea asta. Erau situaţii care nu aveau nicio legătură cu el, dar se gândea la el şi devenea parte din scenariu. Dintr-o dată se gândea ce ar crede el, ce ar simţi, ce ar spune sau ar face dacă ar fi cu ea? Asta înseamnă să-ţi dăruieşti inima cuiva. Până la urmă îţi acaparează şi mintea. N-avea nevoie de o altă zi ca să afle că era atrasă de felul în care o făcea să se simtă, de tăcerile şi de vorbele lui. Erau doi oameni solitari purtându-şi unul altuia dorinţele. Se îndrăgostise.

Pentru o altă zi (Gabi)
Te vei întoarce într-o zi dinspre lumină şi vei porni spre mare uşor, întocmai ca Pământul. Umblând de parcă n-ai exista, de parcă n-ai avea nici gânduri nici respiraţie nici priviri, cu vântul în piept vei îmbrăca lumea în spaţiu fără să mai întinzi ca odinioară pe palmă valul sfâşiat de furtună şi azvârlit spre ceruri ca să-l fi coborât milostiv înapoi. Îţi vei măsura singurătatea cu depărtare ca un pescăruş care-şi ia bobul din cerul şi dantela algelor marii în acelaşi timp. Pentru o altă zi.

FLOAREA SI MICUL PRINT (LeeDee P)
Așteptând întoarcerea Micului ei Prinț, floarea privea visătoare cum un răsărit urmează unui apus și o zi, alteia. O ascunsese pe cea mai mică și mai îndepărtată planetă din Univers, pentru ca oamenii mari, care au tot felul de griji și preocupări ciudate, să n-o găsească și să vrea să-i fure taina frumuseții și a nemuririi… Știa că el va veni să-i aducă apă proaspătă și s-o îngrijească, iar mai târziu, se va așeza fericit, lângă ea și-i va citi una dintre frumoasele lui povești de 500 de semne…

VEHEMENȚĂ (LeeDee P)
Vreau să vă declar tare și răspicat, că-mi veți lipsi! În timpul celor cinci săptămâni în PAlon, m-am obișnuit să vă întâlnesc și să vă salut în fiecare dimineață… Totul a început cu un whisky bun, pe care ni l-a oferit binefăcătorul nostru, o gazdă perfectă, apoi aventura a luat-o la vale, dar am ajuns pe acoperișul unei lumi de vis, unde unii și-au fumat țigara, iar alții, cuprinși de-o frică existențială, și-au luat pastilele… Și uite așa, a sosit o altă zi, în care va trebui să ne despărțim…

ÎNTR-O ALTĂ ZI (LeeDee P)
Îl vedeam mereu, privind pe geamul de la balcon și tresărind din motive doar de el știute. Era un băiețel slăbuț, cu ochii mari, negri și ciuful vâlvoi, care îl aștepta pe tatăl său, să-și țină promisiunea făcută cu mult timp în urmă. Acum câțiva ani, nici nu mai putea să le țină socoteala, tatăl lui și-a făcut bagajele și a plecat la o altă mămică. El s-a întristat, a plâns și și-a cerut iertare pentru poznele făcute, dar tata i-a promis că, dacă o să fie cuminte, se va întoarce într-o altă zi.

Melpomene (Victor)
În penumbra sălii nu se mai auzea decât bâzâitul molcom al aparatului de proiecţie. Firişoare de praf dănţuiau prin lumina albă ce cădea pieziş pe ecran. Pelicula se terminase de mult dar ea nu se mişcase încă de pe locul său din mijlocul sălii. Avea un aer trist. Într-un târziu, se ridică, graţioasă, în unduirile robei diafane, îşi apucă masca şi, ridicând ochii spre un Olimp imaginar, rosti:
– Oh, Tată, asta au făcut oamenii din teatru?… Nu vreau să le mai fiu muză. Nici măcar încă o altă zi!…

după deadline

INOCENȚĂ 1 (LeeDee P)
Mirunei, fetița de patru ani, drăgălașă, neastâmpărată și plină de imaginație, îi place foarte mult să se joace și, din cauza asta, pierde vremea când mănâncâ. Într-o zi, ca s-o disciplineze, mama nu i-a mai dat desert, iar într-o alta, i-a spus pe un ton ferm, ieșind din cameră:
– Miruna, te rog, dă ceaiul ăla, peste cap, odată, dacă vrei desert!
Când s-a întors, fetița era udă din cap până-n picioare.
– Ce-ai pățit, Miruna?
– Păi, nu mi-ai spus tu, mami, să dau ceaiul peste cap? Și te-am ascultat…

INOCENȚĂ 2 (LeeDee P)
Miruna, fetița de patru ani, drăgălașă, neastâmpărată și plină de imaginație, aude tot ce se vorbește în jurul ei și ține minte, pentru ca, mai târziu, într-o altă zi, să se facă male și deteaptă. Odată, o întreabă plină de nedumerire, pe mama ei:
– Mami, de ce oamenii muți iau droguri? Îi ajută să se facă bine și să vorbească?
– Nu înțeleg ce spui, iubito! răspunde mama, la fel de nedumerită. De unde-ai auzit asta?
– Vorbeau doi nene azi, în metrou. Spuneau că Mutu a început iarăși, să ia droguri…

FATA CU APARATUL DE FOTOGRAFIAT(LeeDee P)
O poți vedea plimbându-se ore în șir, în jurul unei flori, pentru a-i surprinde tresărirea delicată sau cea mai frumoasă culoare; admirând clădirile istorice din centrul orașului și bisericile, încercând să imortalizeze cu grație, tăietura perfectă a pietrei și amprenta unică a arhitecturii; sau scrutând zările și depărtările, cu ochii mari, visători, în așteptarea celui care va veni acum sau într-o altă zi, să îi surprindă propria-i frumusețe și delicatețe. Este fata cu aparatul de fotografiat.

Ziua de salariu (LePetitPrince)
Fetita intarzia zilnic in fata vitrinei unde era o papusa mare. Acasa o astepta o papusa mica si un ursulet.
– Ursulica, am vazut asa o papusa frumoasa! Cand o sa fiu mare o cumpar.
– Nu trebuie sa astepti atat, i-a spus mama. O cumpar eu, in ziua de salariu.
De atunci fetita a tot asteptat ziua de salariu. Nu era o zi ca oricare de vreme ce nu mai venea odata…
Intr-o zi, fetita n-a mai zarit papusa in vitrina si tare s-a mai necajit. Acasa, insa, supararea i s-a spulberat. Venise ziua de salariu.

fix 500
MANIE (LeeDee P)
Stânca submarina (Dan)
Dl. Lică trăieste în zig-zag (Căliln)
Număratul bobocilor (Petra)
Hashishinul (Bogdan)
Crăciunul (Adela)
GREU DE UCIS (5) (LeeDee P)
SCRIITORUL ȘI MAREA (LeeDee P)
ARHEOLOGUL (LeeDee P)
LORDUL (LeeDee P)
FLOAREA SI MICUL PRINT (LeeDee P)
VEHEMENȚĂ (LeeDee P)
ÎNTR-O ALTĂ ZI (LeeDee P)
FATA CU APARATUL DE FOTOGRAFIAT (LeeDee P)
INOCENTA 1 (LeeDee P)
INOCENTA 2 (LeeDee P)
Fără ea (LePetitPrince)
Promisiune (starsgates)
Altădată povestea (Ion Toma Ionescu)
Pentru o altă zi (Gabi)
Melpomene (Victor)