
Vedere din București. Idee de reabilitare termică ieftină și aproape spontană în Sectorul 3. Cu iederă. Foto cu telefonul: Călin Hera
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic

Vedere din București. O casă frumoasă, acum sediu al ambasadei Emiratelor Arabe Unite. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Măruntaie de bancomat. Foto cu telefonul: Călin Hera
Stăteam la coadă. Deși e cea mai bună bancă cu care am lucrat până acum și sunt foarte mulțumit de serviciile oferite, lipsa multor comisioane, bancomatele de la sucursala pe care o frecventez cel mai mult au picat des în ultima vreme. Deja e familiar afișul ”Acest bancomat nu funcționează”.

Vedere din București. Copac cu personalitate fotografiat pe Splaiul Independenței. Foto cu telefonul: Călin Hera
Mi-am amintit de acest copac cu personalitate, fotografiat pe Splai, între Podul Izvor și strada Vasile Pârvan, minunându-mă de copacul plat găsit de excelentul blog București. Acum.

Vedere din București. Curcubeul din seara de 3 mai 2015. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Tramvaiul 1, de 1 Mai, în stația Obor. Foto cu telefonul: Călin Hera
Tramvaiul 1 cu coroniță/steguleț tricolor, dedicație specială pentru aceia care au rămas în București de 1 Mai – și lui Ovidiu Voicu, care, am aflat, se da si cu 365-ul 385-ul. Scriam asta azi-dimineață pe Facebook.

Vedere din București. Poarta mea preferată de pe bd. Mihail Kogălniceanu. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Trasoare pașnice în Piața Palatului. Festivalul Luminii 2015. Foto cu telefonul: Călin Hera
Îmi place când oamenii ies în oraș ca să caște ochii împreună. Îmi place când sunt avizi să participe la evenimente. Așa s-a întâmplat în centrul Bucureștiului vineri seară, așa va fi probabil și în această seară, când am văzut trasoare pașnice în Piața Palatului – la Festivalul Luminii.

Vedere din București. Semiluna tolănită pe sârmă. Foto cu telefonul: Călin Hera
Via Facebook.

Vedere din București. Dimineața pe Pache. Pache Protopopescu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dimineață aglomerată. Ca fiecare dimineață din timpul școlii, în care a plouat un pic. Începuse cu ploaie. La opt jumate, norii au început să se risipească. Mașinile nu. Am făcut 10 minute de la Foișorul de Foc până la Calea Moșilor (către strada Mihai Eminescu). Am avut deci timp să fotografiez Foișorul în oglindă. Ieri.

Vedere din București. Palatul CEC, văzut de pe terasa Carului cu Bere. Foto (cu telefonul): Călin Hera
A sta la o bere liniștită. într-o după-amiază oarecare. La Caru cu Bere. A privi de-a lungul trotuarului spre Palatul CEC. A fi și a te bucura. Modest și încrezut totodată. A asculta vorba turiștilor străini, care știu că, dacă au ajuns în București, trebuie musai să Caru cu Bere. A simți bucureștenște. A-ți aminti o altă bere simplă, gustoasă, din alt timp. A simți zidurile vechi. A te bucura. (întrucâtva) A fi.
E pretențios spus Carte cu magnolii, dar n-am găsit altă rimă. Adevărul e că, la fel ca toate lucrurile bune din viață, și magnoliile își scutură la un moment dat petalele. Trăiesc puțin florile de magnolie, dar nu degeaba. Existența lor e filosofie pură. Sunt primele care izbucnesc și o fac spectaculos. Bucură. Iar atunci când își scutură petalele, aștern.

Vedere din București. Inscripția despre Magicianul negru-alb în profunzime, acoperită acum de afișe. Foto cu telefonul: Călin Hera
Magicianul negru-alb în profunzime rămâne un mister de care eu mă declar învins (deocamdată!). Postam în urmă cu mai bine de trei săptămâni o fotografie din seria Vedere din București reprezentând ”un incitant text scris pe zid, la baza unei clădiri de la intersecţia Căii Moşilor cu Bulevardul Pache Protopopescu”.

Vedere din București. De casa care i-a aparținut lui Take Ionescu a fost lipit un bloc. Foto cu telefonul: Călin Hera
Pe vremuri, atunci când îți dădeai întâlnire cu cineva numeai locul după crâșma cea mai apropiată (ceasul de la Universitate era o excepție). Azi, te referi la Mecuri. Așadar, ca să ajungi la fosta casă a lui Take Ionescu, trebuie să treci ușor printre KFC și Mecul din Romană. Strada Take Ionescu 25.
Până la cutremurul din 1977, era strada dintre blocurile Leonida și Casata, construite în anii 30. Lipită de blocul construit pe ruinele Casatei, se află încă în picioare, netulburată de seismul teribil din urmă cu 37 de ani, casa lui Take Ionescu.

Vedere din București. Tigri, pantere, lei și leoparzi printre blocuri, în centrul Capitalei. Foto cu telefonul: Călin Hera