De câtiva ani, mă ocup de o poveste care îmi place. Aparent nejurnalistică. Însă pentru ziar.
Acum, vă provoc: trimiteti-mi texte (aici sau pe mail sau link spre blogurile voastre) de 2.500 – 3.000 de semne (plus foto) despre copii frumosi, inteligenti, strengari, plini de imaginatie. Cuminti, adică reali. Texte din care să aflăm cum văd ei lumea. Am spus-o, an de an: măcar de Sărbători să privim prin ochii copiilor care am fost, a celor care sunt, si vom vedea mai limpede. Avem, astfel, sansa să fim un pic mai buni.
NOTĂ.
Unele povesti, cu voia voastră, ar putea apărea si pe hârtie.
Inocenţă-Micul trişor
Autor: starsgates
– Steluţa, am păcălit-o pe Zâna Măseluţă.
Mă uit mirată la piciul din faţa mea. Un copil cu o claie de păr blond, veşnic zbârlit, doi ochi mari şi albaştrii mereu rotunzi de mirare, o faţă pistruiată şi cu un zâmbet larg şi şmecher.
– Cum adică ai păcălit-o? întreb eu, cu o mutră neâncrezătoare.
Îmi arată dinţii din faţă. Mai bine zis, locul gol.
Continuarea: aici
1% ştiinţă, 99% credinţă şi sintaxa copilăriei
Autor: A.Dama
După reguli încă nescrise, dacă maşina face “bum-bum”, cel mai potrivit nume pentru ea este BUMA. Substantiv nedeclinabil:
o buma,
două buma,
multe buma.
Iar mingea trebuie că seamănă cu GOLU.
De când au văzut-o pentru prima oară, Tedi şi Luca au botezat-o “golu”. Urmărindu-i cum inventează cuvinte noi, m-am gândit la Adam, care le-a dat nume tuturor animalelor în Eden. Trebuie să fi dat şi Adam în mintea copiilor!…
Continuarea, aici
Uite farurile care râd!
Autor: A.Dama
Dan are 4 ani jumate. Într-o zi, m-a luat de mână şi m-a plimbat printr-o parcare numai ca să-mi explice cum e cu farurile maşinilor:
– Uite, maşina asta e supărată, că are faruri care-s supărate!
Apoi: – Uite farurile astea ce nervoase îs.
Şi încă: – Uite farurile care râd!
Articula fiecare cuvânt, ca un om mare. El găsise corespondenţe care ne scapă nouă, celor mari.
Mai multe, aici
Burtica unui respectabil
Autor: Leo
Pavel cercetează burta lui Buni. Buni e un bărbat respectabil, cu o burtică respectabilă.
Într-un târziu, Pavel întreabă :
– Buni, de ce ai burta aşa de mare ?…Ai mâncat un copil ?
Ei, bine, e o doamnă interesantă şi la fiu-meu, la after school. Femeia organizează zilnic tot felul de activităţi (şah, dansuri, vizite la muzee şamd). Pentru sfârşitul anului, a pregătit, cu mare discreţie, un carnaval. Ne-a spus doar când să venim. Ne-am găsit prichindeii costumaţi adorabil (ea însăşi a îmbrăcat un costum adecvat momentului). Ne-a condus în curtea şcolii, unde amenajase o scenă, la umbră, şi ne-a oferit un spectacol de o oră şi jumătate la care se opriseră să privească şi trecătorii (balcoanele blocurilor cu vedere spre curtea şcolii se umpluseră). 
Călin Hera. PA-uri şi mirări 