Alții nu știu cum sunt, dar pentru mine călătoriile cu metroul au ajuns de o vreme să fie întâlniri/reîntâlniri cu un vechi prieten rus. Uneori îi văd în treacăt barba rămânând în urmă pe după câte o coloană de la Piața Unirii, îi văd alteori pardesiul, din spate, pe scările rulante. Nu știu de ce, câteodată mi se pare că stă la coadă să-și cumpere o merdenea cu brânză sărată. Dar cel mai mult și mai mult îi văd pe prietenii noștri comuni (karamazovi, mîșkini, verhovenski, stavroghini și alte personaje cu nume complicate la primele pagini). V-ați prins, vechiul meu prieten rus este dl. Dostoievski.
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 