Călin Hera. PA-uri şi mirări

Autor: ?

Pe neasteptate de sub o masina iesi un catelandru negru de ziceai ca fusese scufundat in tus. Cine stie ce i se nazarise ca se puse pe latrat si alergand taie calea coanei Filofteia. „Negru ca dracul” zise, facandu-si trei cruci mari in timp ce se indrepta spre statia de tramvai.
Ajunse in statie unde o intalni pe Aglaia. Se pusera pe sporovait dar Aglaia, neatenta la convorbire, parea preocupata. Se tot uita in jur. Deodata chipul i se lumina. Patrupedul ei iubit aparu si se cuibari la picioarele ei.
Aglaia il ridica in brate si incepu sa-l dezmierde mangaindu-i blana neagra.
Filofteia isi compuse un zambet afectuos: ” Ce cutu frumos!”

Autor: ?

Nu mancase nimic toata ziua. Ii era foame, atat de foame incat mintea ii coboara in stomac. Ducea tacamul la gura automat. Era franta de oboseala. Isi tinea cu greutate pleoapele deschise. La intervale tot mai dese ii cadeau grele peste ochi si se ridicau tot mai incet. El o privea dar nu-i vedea decat cuta dintre sprancene. Nu o uratea defel, ba dimpotriva. De multe ori, peste zi, departe de el, ii venea sa se intrebe: daca el va cauta intr-o zi in alti ochi? Doar ochii care nu se vad… nu-si termina niciodata gandul de parca daca l-ar fi dus la capat s-ar fi putut intampla.
Ce nu stia ea, era ca el, de cate ori voia s-o vada pe ea se uita in oglinda.
Ochii lui aveau intipariti pe retina imaginea ei.

Autor: ?
 
Skumpika mea,
Ît scriu scrisoarea asta dela bulău. Crecă sti că acu doă luni mau prins cu mâtan sac. Ieram în cismigiu mă plimbam cu băieti si unu mio pus piedică. Am alunecat cu mânan buzunaru lu un gras. Când mam ridicat ieram cu coaja lui ân mână. Grasu nica. Da apoi grasu so oprit la taraba cu vată de zahăr so vrut săsi ia vată de zahăr. Satunci o văzut că nu mai iera coaja si mo văzut cu ean mână. Gras gras da era sprinten că iera curcan. Si mo prins si mo băgat la bulău. Acu mai am fo 5 ani pânmă liberez cam recunoscut salte furturi care nu leam făcut. Colegii de celulăs misto un malac montrebat dacam sau nam gagică.. Iam zis cam. Da mio zis cochi care nu se văd se uită co saibă iel grijă de mine. Iel mio corectat scrisoarea că sti că io am făcut doă clase. Team sarutat cu drag. PA!

Autor: ?

ti-am uitat ochii, privirea nu..
nu-mi amintesc cum aratau, imi amintesc cum ma priveau.
pe drumul dintre ochii tai si ochii mei, cel mai ondulat dintre drumurile drepte, alergau in galop fotonii… care se incurcau prin gene si cand porneau si cand soseau, asa ca genele noastre aveau serios de lucru, batand din aripi mai ceva ca inimile.
deschideam ochii mari sa-ti prind privirea din plin, sa nu scape nici un pic pe alaturi…
pana cand ochii mei au obosit de-atata zbucium, iar ochii tai neobositi au alunecat mai departe, pe alte drumuri, onduland alte gene.
iar eu ti-am uitat ochii, privirea nu. si am dat-o mai departe, spre aducere aminte

Autor: ?

Iubea amintirea acelui moment in care l-a cucerit cu o privire. Se stiau de mult, insa pana atunci nu-i remarcase ochii mari si frumosi, care i-au atins usor sufletul, l-au mangaiat si l-au lasat tanjind dupa mai mult.
Iubirea lor a fost tumultuoasa, dar s-a sfarsit la fel de neasteptat precum a inceput. In lungile nopti care au urmat, incet-incet amintirea ochilor ei mari si frumosi a ramas singura care mai tinea in viata durerea de care nu reusea nicicum sa se ascunda.
Pana intr-o zi, cand a revazut-o intr-o statie de tramvai. S-au salutat, iar el a privit-o putin mirat. Ochii ei mari si frumosi devenisera cei mai banali ochi din lume.

Autor: Ioan Bistriteanul

Şi se uită cu mare mirare spre ceea ce cred ei a fi oglinda. Dar cum acolo nu se vede nimic, se uită în alte părţi, după alţi ochi. Uneori protecţia ochelarilor de soare e suficientă, alteori închiderea ochilor, de cele mai multe ori depărtarea. Însă pentru ochii ce nu se pot privi în oglindă uitarea e propria uitare. Mirarea cu atît mai mare. Aparţin oare fantomelor? Fiinţelor din alte lumi? Poate, cu siguranţă nu muritorilor.

Ehe, cel mai greu va să le fie vampirilor. Lor nici umbra nu li se vede, nici ochii nu şi-i pot privi în oglindă. Dar usturoiul nu topeşte lacrimile.

Autor: ?

Copilul meu drag,

Am fost alături de tine azi, în prima ta zi. Ţi-am mângâiat hăinuţele noi, ţi-am aşezat cârlionţii de pe frunte, ţi-am dus ghiozdanul prea greu. Pe drum, nu-mi puteam lua ochii de la tine, eram atât de mândră ! Eşti deja şcolar, ce repede trec anii ! Ajunşi în curtea şcolii, ţi-am simţit nerăbdarea şi teama de necunoscut. Toată mulţimea gălăgioasă se oglindea în ochii tăi mari. Te-am văzut aşezându-te în bancă, răsfoind abecedarul, ridicând mâna pentru prima dată. Şi am plâns.