Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Problema din titlu e mai degrabă un pretext. Ca să răspund, spun că eu am găsit un picior de plai despre care voi vorbi curând. Provocare: unde credeti că e făcută fotografia?
Iar acum, să trecem la lucruri serioase!
Ioana vă astepată voturile pentru etapa 13. Găsiti PA-urile de votat aici.
Deadline: vineri seară (ce-o mai fi însemnând si asta :P).
Între timp, a început etapa 14, Căldură Mare. PA-urile trebuie trimise la oanapopescu3@yahoo.com până duminică, ora 23.59. Baftă!
El şi ea pe Aleea Trandafirilor s-au văzut prima oară. Fiecare, la braţul altcuiva era. Un an mai târziu, ea şi el unul la braţul celuilalt se plimbau. Într-o zi, el pe fosta ea a zărit-o, într-o doară. Fericită părea, ceea ce lui ca o săgeată din burtă până-n piept i-a părut. Poate că n-o mai iubea, dar un pic de gelozie tot îl încercase. Mai departe a trecut, nepăsător, dar ciudă i-a fost apoi că n-a salutat-o măcar. În acelaşi parc nepoţii şi-i plimbă acum el. Acasă dulceaţă de trandafiri face ea.
PA scris pentru etapa 11, Parcul, a concursului Orasul PA.
Încerc să-i dau replica lui Vania, arătându-i bloguri în care lumea se simte confortabil chiar si azi (când, recunosc, am iesit să iau o cafea si am avut sentimentul că as putea-o încălzi la cooler).
Asadar,
– Andi propune, cu voluptatea-i stiută, Patru armonii urbane
– Cristian Lisandru, care are si el un ochi fotografiat pe prima pagină azi, la fel ca Andi!, oferă un Colier de scoici
– LePetitPrince postează PA-ul din etapa „Parcul”, care se încheie optimist (eroul se hătărăste să se apuce de băut bere)
– Oana Stoica-Mujea descrie prima jumătate de zi de Bookfest ca fiind „neasteptat de bună”
– Sătmăreanca râde în hohote, văzând întelepciunea unui tricou XL
– Daurel îsi aminteste că era surprins de traiul bun al unor colegi, inca din tinerete (deci e tot de bine)
– Alex Mazilu arată un pas spre Paradis
– Carmen Negoită ne scoate la iarbă verde (unde sunt ceva maidanezi, e drept)
– Dan ne urează Happy 21st!
– Roxana îsi scoate personajele la plajă în mijlocul drumului
– Zamo anuntă câstigorii concursului
– Gabriela povesteste, cu har, despre drumuri pitoresti
– Geocer rămâne un tip serios pus pe glume, povestind cum e când iti fracturezi o mână (hmm, asta nu e chiar plăcut…)
– Sictireli povesteste despre conferinta de bancuri de la Giurgiu (si la Giurgiu se cam râde, se stie!)
– Licuriciul orb deschide ochii si pune o întrebare, de ce jignim? , la care nu poti răspunde decât cu voie bună.
Acestea fiind spuse, cred că am argumentat: Vania nu are dreptate!
Primesc de mai multă vreme, din ce în ce mai neregulat, de la Ambasada Cubei, Reflectiile camaradului Fidel*. Sunt texte scrise, pretind cei care mi le trimit, de însusi Fidel Castro. Nu-mi bat acum capul să-mi răspund la întrebarea: „Cât de viu mai e acum Fidel Castro?”.
Viu sau nu, îl văd preocupat de problema sigurantei folosirii telefoanelor celulare. E aproape drăgut atunci când spune „Un număr crescând de milioane de persoane din lume trăiesc lipiți de aceste miniaturi fără ca nimeni să știe ce efect vor avea asupra sănătății umane. Se diluează invidia pe care ar trebui s-o simțim pentru că nu ne-am bucurat de aceste posibilități la timpul nostru care se depărtează cu o viteză în foarte puțini ani și aproape fără să ne dăm seama”.
De asemenea, mă amuză că Fidel Castro (sau cine a scris pentru el aceste râdnuri – cam dezlânate de data aceasta, dacă-mi permiteti aprecierea) îsi salută prietenul, pe Maradona, cu două zile înainte de startul Campionatului Mondial de Fotbal.
PS1 Dacă veti avea cat de cat interes pentru însemnările lui Fidel Castro, promit că voi deschide o serie de „Însemnări comentate”. Unele sunt de-a dreptul savuroase.
PS2 Referirile la „Imperiul SUA” le comentez pe celălalt blog.
*Curios: la început, erau reflectii ale „camaradului” Fidel. Azi, văd că e vorba de „comandantul” Fidel. Textele camaradului îmi plăceau mai mult. Pe primele le citeam cu mare plăcere; era literatură. Acum e o însăilare. Dar îmi prinde bine această perspectivă, e un fel de aducere aminte. E foarte usor de imaginat, cu acest ajutor, cum ar fi fost comentate o serie de evenimente actuale dacă am fi fost tot sub comunisti.
ANUNT IMPORTANT.
Întrucât Lady A nu poate organiza acum o etapă a Orasului PA, anunt că e liberă pozitia de GE pt Etapa 14, care ar urma să înceapă mâine.
În ceea ce priveste etapa 15, aceasta va fi găzduită de Dan.
După aceea sunt două variante:
a) închidem concursul
b) continuăm, dacă mai doreste cineva să fie GE si dacă suntem de părere că vor mai fi suficienti participanti.
Am actualizat clasamentul general al concursului Orasul PA. Vă reamintesc: încă mai puteti trimite PA-uri pt etapa 13, Strada Ulmilor.
Am văzut că Oana multilansează la Bookfest, ceea ce mă bucură. Sunt sigur că voi putea să-i fac o vizită, s-o salut si să mă aleg cu un autograf.
Că tot veni vorba, vă anunt că volumul meu, Îmi pun singur miere în ceai, va avea parte de o lansare (mai mică dar, probabil, mai vioaie :P) la standul Editurii Vinea (D31, Pavilion 17), joi, 10 iunie, de la 17.00. De data asta voi fi fără cravată. Dar îmi voi lua stiloul si călimara cu cerneală, asa că vă astept cu drag.
Fotografie făcută de Remus Suciu la Castelul din Hunedoara, cu ocazia lansării cărtii mele, în premieră mondială 😉
Editura Vinea va mai lansa si alte carti, fireste, cu această ocazie. Voi reveni cu un program complet(at).
În ceea ce mă priveste, voi merge si la lansarea cărtii lui Grigore Cartianu si voi tine cont si de cele scrise de Călin Cosmaciuc (da, colectionez cărti de Ion Iliescu :P).
UPDATE. Am aflat că va fi si cartea Adelei, de la 13.00, la standul editurii Ars Docendi. Sper să fie si Adela și să-i fie bine.
Vă anunt că GE Ioana a anuntat tema pentru noua etapă, a 13-a, a concursului de proza arhiscurtă Orasul PA: Strada Ulmilor.
„Iar dumneavoastră, carele binevoiţi, să scrieţi despre cea mai de coşmar Stradă dintr-un Oraş închipuit sau neînchipuit”, zice Ioana.
Deadline, miercuri, 24.00. Trimiteti PA-urile pe mihaioana@gmail.com. Baftă, oameni buni!
NOTĂ.
Nu uitati să arbitrati etapa 12, Parcul, organizată de GE Alexandra-Carmen. Găsiti toate cele 12 PA-uri aici. Trimiteti voturile la b_bad_lexy_rapp@yahoo.com până marti, 21.00. Si nu uitati de concursurile de arbitrat si de ghiicit, ambele găzduite de blogul lui LeeDee P.
Vă arăt 2-3 fotografii de la o serbare făcută la un after school din Bucureşti, sectorul 3. Întâmplător (!), acolo merge fiu-meu. Au făcut carnaval.
Mi-a plăcut faza asta.
Secvenţă din timpul spectacolului, cu profa în centru şi o pălărie în primul rând.
Încercând recuzita
Era pe cale să-şi scrie PA-ul când laptopul i-a fost ucis de celebra pană de curent din 25 mai. Calm, a luat un pix, o foaie şi a transcris de mână. Asta l-a obosit. Cum să-l trimită? Scannerul era mort, faxul la fel. Şi dacă l-ar duce personal? Cum liftul era blocat, începu să coboare scările. La patru era terminat. Nu se punea problema să urce la loc, aşa că a ajuns în stradă. Un tramvai fără viaţă bloca intersecţia aflată deja în penumbră. Câţiva călători spărseseră o fereastră şi se eliberau cu strigăte.
PA scris pentru etapa 9, Orasul electric, din cadrul concursului Orasul PA.
Era greu, doamnă, da’ destul de bine. Aveam o relaţie la iperese Băneasa şi primeam piese aproape moca. Tuburi luam de la Garanţii şi reparaţii. Un pic pişcate, da’ mergea. Cel mai mult se strica butoanele, da’ aveam io o tehnică şi le rezolvam, fără înlocuire. Era oameni sărmani. Care n-avea bani, dădea câte o ţuica. Nici acu’ nu-i rău, ce să zic, că se strică şi plasmele. Bine, nu mă bag când chiar se strică, da’ mă cheamă cucoanele că nu ştie să programeze sau uită să bage în priză, că are unghiile franţuzeşti.
PA scris pentru etapa 9, Orasul electric, din cadrul concursului Orasul PA.
Roşie ca o buburuză era şi avea sandale albe, cu care lipăia timid pe pavajul umed. Seară era. Sau poate dimineaţă. Măsura secundele cu pasul mărunt. Privită dinspre cafenea, avea un aer romantic, un scop tremurat. Privită din larg… pur şi simplu nu se vedea. Poate din cauza valurilor destul de înalte, sparte în ţăndări spumuite ca într-un tablou hipnotic. Ceva bizar scria până şi în procesul verbal: martorii au crezut, multă vreme că ea era, încă, acolo. Dar rămăsese doar rochia roşie, aşezată lângă sandalele albe.
PA scris pentru etapa 10, Faleza a concursului Orasul PA.
Si câinii se odihnesc, nu-i asa? Că doar e weekend. Fotografie făcută în apropiere de Doamna Ghica
Vreau de mai multă vreme să vă vorbesc despre asta. Probabil că acum era timpul potrivit.
Urmăriţi-l pe domnul cu halatul maro: aproape înghiontit (cu o reacţie uşor exagerată), umil, apoi fericit că a prins loc într-un pat de o persoană, împreună cu alte două. Un personaj simpatic, un rol mic, jucat la mare artă.
P.S. Din toată reclama, însă, se reţine vocea autoritară a asistentei şi titlul neoficial: „Domnul cu buza umflată”.
Reclama asta mi se pare genială (deşi nu ştiu cât de bine îi prinde vinului promovat; mie nu-mi vine să cumpăr coniac Romanian classic – spun că e genială ca produs în sine; spune foarte coerent o poveste întreagă, în doar 31 de secunde). Îmi place că poliţistul de la Înmatriculări joacă Tetris dar, mai ales, îmi place jocul lui „Rădulescu”. Pur şi simplu nu mă satur să mă uit la cele patru secunde de perplexitate de după anunţul „nu e bine”. Mi-am adus aminte de o fază din debutul Ice Age, atunci când „veveriţa” realizează că a crăpat gheaţa şi i se zbate ochiul (secunda 8: ).
NOTĂ.
Am scris despre asta Tableta TV de azi.
Şi vă întreb: ştiţi cumva cum se numeşte actorul-vedetă a reclamelor Romanian Classic?
UPDATE.
Multumită lui Andi, am aflat că e vorba despre Sorin Tofan, care a jucat până acum în patru filme:
* Freeze (2005)
* Meurtres sous hypnose (2001) – Gardien hôpital
* Une femme piégée (2001) – Jardinier
* Cortul (1998) – tanchist
N-am văzut niciunul :(. Oare pe scenă unde joacă? Andi, ai legătura 😉
Peisaj tipic din Grădinile Yu Yuan
Am întrerupt relatările de la Shanghai pentru că, pur si simplu, nu-mi mai ajunge timpul… 😦
Vă arăt acum câteva fotografii din Grădinile Yu Yuan, despre care am scris azi ieri si la ziar.
În apele canalelor din grădini sunt o droaie de pesit colorati, mari si flămânzi
Pe scurt
– Grădinile Yu Yuan se întind pe o suprafaţă de două hectare.
– Au fost construite de Pan Yunduan, administrator al provinciei Sichuan în timpul împăratului Jiajing (dinastia Ming), timp de 20 de ani (până în 1559).
– Cele şase sectoare sunt despărţite de aşa-numitele ziduri ale dragonilor. De altfel, pe fiecare acoperiş tronează dragoni şi creaturi fantastice.
– Au fost distruse parţial în timpul războiului Opiumului, a rebeliunii Taiping şi a invaziei japoneze din 1942.
– Au fost refăcute în perioada 1956-1961.
Pavajul de pe alei este, în sine, o operă de artă. Chinezăreală, îmi venea să spun, admirativ
Am actualizat clasamentul general. Vă chem la etapa 12, Parcul (GE thestoryofalady). Deadline, duminică, 24.00.
Un bărbat radios intră în cafenea şi iese având pe chip o expresie nervos-amuzată: băuse prea repede, îşi arsese limba. O femeie frumoasă intră în cafenea. E grăbită. Se aşează la fumători şi îşi aprinde o ţigară. Asta îi prinde bine, e vizibil. Bărbatul radios mărunţeşte zona din faţa magazinului cu eşarfe. Femeia grăbită merge agale. Un copil supărat intră în cafenea. Iese repede, îşi caută mama. Bărbatul tresare. Femeia se opreşte. Copilul aleargă. Cafeneaua, aflată chiar lângă scările rulante, e încă plină.
PA scris după deadline pentru etapa 11 , City Mall, a concursului Orasul PA.
Am trecut pe lângă spitalul de urgență Floreasca. Era grevă. Cadrele medicale ieșite în fața clădirii scandau ceva. Am fotografiat, am zis să dau pe blog. Apoi am văzut ceva mai tare. Citește în continuare
Se spune că presa scrisă trebuie să încerce să facă pasul înainte, dacă vrea să aibă vreo sansă în lupta cu online-ul si cu televiziunea. Mărturisesc că nu-mi face plăcere acest pas înainte, când mă gândesc la campania lui Alex, dar dati-mi voie să fiu cinic, ca un dus rece.
Iată ce am fotografiat azi, la intersectia dintre ing. Aurel Vlaicu si Dumbrava rosie.
Există oameni al căror job e demolarea. Au chip. Si n-au nicio vină.
După ce am tras acest cadru, am stat de vorbă cu câtiva muncitori. Demolarea a durat trei zile. „A fost usor. Cădea singură, de-aia”. Curatarea locului va dura cel putin o săptămână, „în functie de trafic”.
Fotografie făcută de pe Aurel Vlaicu. Se lucra, desi era duminică dimineata. Am crezut, privind de departe, că sunt căutătorii de comori din moloz. Căutau, e drept, dar erau de la firma de dmolări. N-am mai blurat numerele de înmatriculare.
Mă fascinează notiunile de viată urbană/cultură urbană si tot ce implică ele. Sunt lucruri care ni se întâmplă si pe care le considerăm derizorii sau, în cel mai bun caz, neimportante, desi ar trebui să le considerăm priorităti. Viata noastră de zi cu zi e enervantă sau interesantă si în functie de călătoria cu metroul, interactiunea cu spălătorii de parbriz de la semafoare sau cu vânzătorii de produse bio.
Anda, o tânără din Cluj, a pus la cale o strategie aparent complicată de abordare a unei călătorii cu troleul. Lecturarea acestei strategii e delicioasă. Si nu doar ca lectură. În rândurile scrise de Anda pe blogul ei afli, dacă esti martian sau măcar cu capul în nori, despre obiceiuri urbane pe care nu le ve găsi în nicio culegere de obiceiuri din popor.
„Inainte de toate, daca ai cumva de ales intre mai multe statii din care sa urci (de exemplu daca punctul tau de pornire e undeva la mijlocul distantei intre doua statii – eu locuiesc la o distanta aproape egala de 3 statii diferite), alege intotdeauna statia cea mai indepartata (din perspectiva destinatiei finale). De ce? Pentru ca acolo troleul va fi mai gol”, spune Anda, apoi descrie, pas cu pas, o strategie în 7 puncte (cu schită!) care să-ti facă mai confortabilă călătoria cu troleul ;).
Am descoperit acest articol gratie lui Mircea Popescu si a lui polimedie.
P.S. Stiu că am avut deja etapa În autobuz, dar, iată, Orasul PA merge mai departe, chiar dacă nu doar prin proză arhiscurtă 😉
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
