Călin Hera. PA-uri şi mirări

Pornind de la mirarea asta si o discutie cu Roxana, m-am întrebat ce anume face un text să circule. Mă refer la textulete din astea gen „dă mai departe”, „test de inteligentă”, „leapsa” sau altele pe care le primim zilnic pe mail sau pe mess.
Care o fi, oare, punctul zero? Si ce face ca Punctul zero să devină Punct 1, Punct 2, ce face ca textuletul ăla sau fotografia să se rostogolească?
Azi am primit pe mail textul de mai jos. Contine o informatie interesantă. Credeti că e un text care va face carieră? L-ati primit deja? L-ati citit deja pe vreun blog?

Iată:

„A se nota în calendar,

Oriunde te vei afla pe 27 august 2009 la miezul nopţii şi 30 de min., nu uita să ridici ochii spre cer. Vor fi două luni pe cer. Planeta Marte va fi cea mai strălucitoare pe cerul înstelat şi va fi la fel de “grasă” ca luna plină. Marte se va afla la 34,65 milioane de mile faţă de Terra.
Evenimentul se va mai produce în anul 2287.
Împarte această informaţie cu prietenii tăi pentru că nimeni în viaţă azi nu va mai vedea fenomenul a doua oară. ”

Hehe, ia uite unde a ajuns povestea care a început aici!
Trebuie să mărturisesc: mă amuzã cum s-a rostogolit, unde s-a rostogolit.

În urmă cu ceva vreme, doamna care mai deretică pe la noi prin casă a văzut ceva în neregulă prin rafturile cu cărti. Prea erau aranjate în dezordine! A făcut câteva schimbări. Nu foarte mari, dar simpatice. Le-am fotografiat. Am găsit poza. E ca un PA. Zic. Oricum, mai vesel decât un raft cu 100 de cărti pe care trebuie să le ai în bibliotecă 😛

Weekend linistit, în Bucuresti. Seara de sâmbătă, la Monte Carlo, în Cismigiu. Nu stiu de ce i-au zis asa restaurantului. E drept, n-am fost încă la Monte Carlo să văd dacă atmosfera de pe lacul din Cismigiu seamănă, dar cred că atunci când i-au dat numele nu semăna.

Am avut o masă lângă lac. Rate si barcagii de ocazie. Mâncare rezon. La un moment dat, fiică-mea a apărut pictată pe față. Nu stiu de ce le place copiilor să fie pictati asa.

Era deja întuneric atunci când am văzut lebedele. Cele albe, parcă strălulceau în întuneric (numai telefonul meu, cu care am făcut niste fotografii, nu le-a văzut ca lumea). Cele negre se distingeau greu în noapte. Niciodată nu se amestecă lebedele negre cu cele albe, mi-a zis cineva. Explicatia? Habar n-am. Oricum, stiu că e un mic colt de rai acolo, incredibil, greu de neimaginat asa ceva în mijlocul Bucurestiului.

Trebuie să vă spun asta, înainte de a mă apuca de lucruri teoretic mai serioase. Așadar, ieri, luni, mi-am luat o zi liberă. Nu insist să vă spun cât de extraordinar eveniment a fost ăsta.

Fiind eu liber, după ce dimineața m-am delectat cu strigătul cântat al culegătorilor de fier vechi, am fost la prânz să-l iau pe fiu-meu de la școală.

Am aflat că:
– școala e serviciul lui
– carnetul de note e portofelul
– notele sunt banii pe care îi câștigă.
N-am reușit să cumpărăm jucării cu FB-urile lui, dar astea sunt detalii, mi-a plăcut cum a gândit. Am băut și suc împreună, ne-am făcut de cap, vreo două ore (și nici n-am cheltuit prea mult.) Apoi l-am pasat la maică-sa, că trebuia să meargă la ziua unei colege, le mec (cu ce obicei ne-au procopsit ăștia, să facem petreceri la McDonalds!).

După masă am fost eu însumi s-o iau pe fiică-mea de la grădiniță, ceea ce a bucurat-o, expansiv, enorm. Am adus la mine și haine de schimb, că doar nu era s-o duc prin parc, cu rolele, în rochiță și cu ciorapi de mătase.

Am observat, cu surprindere, că a învățat sportul ăsta binișor.

De la cine? Când?

A fost o ieșire grozavă, una din acelea pe care le ții minte toată viața și tu, tatăl, și ea, fiica. De ce? Pentru că sunt atât de rare, fir-ar să fie!

Am încheiat în trombă, cu înghețată, lucru pentru care ne-am luat, seara, porția de papară de la nevastă-mea. A fost un risc asumat. Iată niște fotografii făcute cu telefonul.

  
 CORIJENT LA CORIGENȚĂ. Am avut o dispută (e mult spus!) cu o colegă de la Corectura, care a preferat cuvântul „corijent” cuvântului ”corigent”. M-am verificat rapid pe dexonline.ro (de la o vârstă încolo, ai nevoie de unelte, deh). DOOM-ul e sfânt, nu dexonline-ul, mi-a expus ea o regulă de aur. Iar DOOM-ul, spre deosebire de dexonline, preferă ca formă de bază „corijent”.
– Dar arată ca dracu’, am mai zis eu, cu obidă.
– Ştiu, şi pe mine mă enervează de nu mai pot, a spus ea, dar asta e Cartea.
Am sfârşit-o într-o lungă discuţie despre vermurile bune, când „corijent” era doar o formă tolerată (chiar dacă era greşită) numai şi numai pentru că foarte mulţi foloseau greşit cuvântul „corigent”. Iar acum, democraţia a înfrânt şi gramatica, iar DOOM-ul consideră „de baza” vechiul cuvânt greşit.
Treptat, se duce dracului totul.

Mi-am dus copiii, aseară, pe la muzee. Îmi pare rău că n-am pornit-o mai devreme, am ratat atelierul de la Muzeul Satului. Îmi place tot mai mult ideea acestei nopti albe (desi, la primele ei ore, adică atunci când pot merge cu copiii, e mare nebunie…), îmi place mai ales că am avut norocul să întâlnesc o grămadă de oamnei normali. Azi-noapte, Bucurestiul (si, aflu, si alte orase din România) arăta foarte european. Ceea ce e OK.

Copiii mei au participat la un „atelier” la Muzeul geologic. I-a luat o tanti (Violeta o chema) si i-a rugat să descopere o cheie ca să-si salveze cetatea. I-a plimbat prin curtea din spatele muzeului, printre bălării si bolovani, să caute „indicii”. A fost o joacă aproape serioasă, la care cei mici au participat cu tot sufletul.

În ceea ce mă priveste, am urmărit scena de lângă un arbust de soc înflorit ca în copilărie. Aproape m-am îmbătat de mireasmă, îmi ploua în gură gândul la socata pe care o făcea mama, acasă. Am făcut si niste fotografii, cu telefonul. Din păcate, Minitehnicus o fi apăsat pe ceva gresit; mai am doar în mintea mea cadrul aceal fabulos cu socul în prim-plan si gasca de copii adunati în jurul unui indiciu, în plan secund.

Am primit de la Tibi următorul text (presupun că circulă prin mess-uri):

0D474   1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L;  M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713:  D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3  3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51  M41N1L3  4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.

În finalul mesajului (mă refer la cel scris normal, cu alfabetul pe care l-am învatat la scoală), scrie că ăia care reusesc să citească primele două rânduri pot trece lesne prin el, până la final. Si, cică, sunt inteligenti. Hihihi!

Pornind de la provocarea primita de la starsgates, în timp ce-mi făceam, constiincios, temele, am fost trăsnit de două gânduri.
Unul e El Condor Pasa, al doilea Pinus Cembra. Până când vă voi povesti mai multe, vă las să ascultati si să priviti.

Nu prea pun eu botu’ la d-astea, dar cum pe starsgates chiar n-o pot refuza, intru în joc. Jocul e să completez ce e după „as fi fost”. Hai să vedem, e ca un test grilă contracronometru. Asadar…

Dacă…

Dacă eram o lună, aş fi fost octombrie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost marți.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost dimineața.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un cal de mare.

Dacă eram o direcţie, aş fi fost undeva pe la 10 grade înainte, în sus.
Dacă eram o virtute, aş fi fost bunăvoinţă.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost tipul-care-n-a-plecat-la-vânătoare-ca-să-deseneze-pe-peretii-pesterii.
Dacă eram o planetă, aş fi fost Pluto.

Dacă eram un lichid, aş fi fost nectar.
Dacă eram o piatră, aş fi fost cuarţ.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost condor (numai ca să ascult El Condor pasa).
Dacă eram o plantă, aş fi fost pinus cembra.

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost răcoare în dogoare.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost liră.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost fior.
Dacă eram un sunet, aş fi fost clipocit de izvor.

Dacă eram un element, aş fi fost apă, în diferite stări de agregare.
Dacă eram un cântec, aş fi fost El Condor Pasa, așa cum mi l-a cântat un bolivian, Milo.
Dacă eram un film, aş fi fost Cele trei zile ale Condorului.
Dacă eram un serial, aş fi fost Toate pânzele sus, asa cum mi l-am imaginat eu.

Dacă eram o carte, aş fi fost Ciresarii.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost tatăl pestisorului Nemo.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost omletă.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Garmischpartenkirchen.

Dacă eram un gust, aş fi fost amărui.
Dacă eram o aromă, aş fi fost aromă de migdale.
Dacă eram o culoare, aş fi fost verde.
Dacă eram un material, aş fi fost lemn de nuc.

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost cuvântul.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost glezna.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost mirarea.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost geometria.

Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Morocănosul din Albă ca zăpada.
Dacă eram o formă, aş fi fost un triunghi oarecare.
Dacă eram un număr, aş fi fost unsprezece.
Dacă eram o maşină, aş fi fost un ford rablagit.
Dacă eram o haină, aş fi fost sapcă uitată mereu acasă.

NOTĂ. Cine are chef, e invitat să ducă treaba asta mai departe, să înlocuiască „boldurile” cu propriile-i… inspiratii.