De când a înlocuit-o pe doamna expert PR cu domnişoara asistent manager, domnul inginer doarme mai adânc şi se trezeşte mai obosit şi mai înclinat spre cugetare. Domnişoara asistent manager crede că de vină e vârsta domnului inginer. Pentru ea, oricine a trecut de 40 de ani „are o vârstă”. Una interesantă, la bărbaţi, una de care e bine să te fereşti, dacă-s femei, în special şefe sau soţii. În plus, domnişoara asistent manager are vise bizare. De pildă, azi-noapte a strănutat tinereşte, iar dimineaţă a zis că a visat o droaie de pisici. Asta e culmea alergiilor, a râs domnul inginer, să strănuţi în somn pentru că visezi pisici. Domnişoara asistent manager s-a bosumflat un pic, apoi a dat cu pudră.
28/08/2013
Mic ghid de trecere dintr-un anotimp în altul
Ilarion continuă să se minuneze de trecerea cam grăbită a zilelor şi se întreabă unde sunt anotimpurile de altădată. „Aseară era vară. Azi-dimineaţă se făcuse toamnă”, i-a zis domnului Lică. Vecinul său era îmbrăcat adecvat. Îşi luase, preventiv, umbrela. A privit un pic dincolo de Ilarion, apoi i-a spus că frumuseţea anilor din urmă constă în rapiditatea cu care se transformă totul.
– Acceptă, i-a zis, altfel rămâi în urmă.
– Ţie îţi place?.
– Parcă mă întreabă cineva sau parcă pot eu schimba asta.
16/08/2013
Pisica din subsol şi cei un milion şi jumătate de purici
O pisică. Foto: Călin Hera
N-am prieteni. N-am tată. N-am mamă (adică n-am mai văzut-o de foarte multe zile). N-am casă. N-am forţă. N-am experienţă. Dar am purici. Aproximativ un milion, un milion şi jumătate. Sau cam aşa ceva. Nu ştiu câţi sunt şi nu ştiu nici la ce folosesc. Mie mi se pare că nu fac nici bine, nici rău. Şi nu fac zgomot. Puricii sunt liniştiţi şi le place să stea cu mine. Mie îmi place să miaun. Oamenilor nu ştiu ce le place, dar ştiu ce nu le place: puricii. Adică singurul lucru pe care îl am eu.
P.S. Am scris acest PA după ce am văzut anunţul administratorului de bloc.
28/06/2013
Chiştocul de Kent
Dl. Lică trece pe lângă chiştocul de pe scările către etajul I. „Nu-l ridic, sunt curios când va dispărea”, îşi propune el un experiment. Pe Ilie Dron îl dor şalele, nu se poate apleca. Inginerul, cu gândul la experta PR, nici nu observă chiştocul. Ilarion constată că e vorba de Kent, cu urme de ruj. „O femeie”, pufneşte şi parcă o vede pe doamna Pârvu (n-o suportă). Apoi surâde. „Poate e Lory de la opt”. Femeia de serviciu nu mătură chiştocul numai aşa, de-a naibii. Noroc cu dl. Lică, a doua zi.
09/02/2013
Mâţa blândă
Prim-plan cu o felină drăgălaş-ucigașă
Uite-aici, zice femeia, şi-i arată lui Ilarion o gaură în podea, lângă zid. O gaură rotundă, neagră (semn că galeria coboară adânc). În jurul ei, praf de tencuială, pământ, aşchii fine de lemn şi mici dâre de lăbuţe. Şoareci au mai fost, dar niciodată n-am avut în casă şobolani, spune femeia, care povesteşte despre frica de azi-noapte, când a auzit zgomote grele, înfundate. Brrr!, face Ilarion. N-ar mai lăsa-o pe Fundiţă, una din mâţele blocului, dar şi-a dat cuvântul. În plus, felina freamătă.
read more »
08/02/2013
Ilarion şi câinele cu chip uman
Tonik, câinele cu faţă de om, care parcă ar vrea să spună ceva. FOTO: Petfinder/printscreen Time
Motivul care l-a determinat pe Ilarion să se întoarcă acasă, după o atât de îndelungată lipsă, n-a fost nici dorul de copii, nici cel de soţie (îi era dor de ea chiar şi atunci când locuiau împreună), ci o întâmplare al cărei tâlc nu l-a descâlcit, e drept, dar a acceptat că e vorba de unul profund.
– Am întâlnit în parc un câine cu chip de om, i-a spus Ilarion domnului Lică.
– Adică?
– Exact asta m-am întrebat şi eu. Ce caută faţa aia acolo şi ce vrea să-mi spună? Şi aşa m-am trezit acasă.
read more »
15/11/2012
Ultima conversaţie cu Ilarion
Ultima conversaţie pe care a avut-o cu Ilarion i se pare domnului Lică acum, când a trecut o săptămână de când nu şi-a mai văzut vecinul, oarecum curioasă.
Zicea Ilarion:
– Am trăit s-o apuc şi p-asta! Să vezi, vine la mine o distinsă doamnă a străzii (eram la semafor la Tineretului) şi-mi zice: „Conasule, dă și mie 50 de bani, să iau un detergent”. Am rămas perplex, n-am schiţat niciun gest, pur şi simplu am traversat când s-a făcut verde. Doamna nu ştiu cum s-a făcut, a trecut la alt pieton.
03/11/2012
Ilarion şi-a luat pălăria şi a plecat
Era o după-amiază de toamnă târzie când Ilarion şi-a luat pălăria şi a plecat. A închis încet uşa după el, să nu deranjeze vecinii. Cheia o lăsase pe măsuţa din hol, alături de bileţelul pe care scrisese simplu, cu un pix: „Am plecat.” Abia atunci când a coborât scările de la metrou şi-a dat seama că n-are niciun bagaj la el, nici măcar servieta cu care mergea, uneori, la serviciu şi a realizat că habar n-are unde se va duce. Eu şi ghinionul meu, şi-a zis, măcar să-i feresc pe ei. Ploua uşor.
09/10/2012
Domnul Lică şi pisica neagră
Domnului Lică îi plac pisicile negre. E ceva ce ţine dinainte de a fi fost cu Fosta (la gândul căreia încă se simte tânăr). Avea 22 de ani când s-a trezit la uşă cu pisoiaş plângăcios. I s-a făcut milă şi drag în acelaşi timp, iar Mandela, căci aşa i-a zis felinei, i-a intrat pe sub piele şi i-a încălzit picioarele vreme de două ierni. Deşi sunt ani mulţi de la accident, domnului Lică nici nu i-a mai trecut prin cap să-şi ia alt animal de companie. Acum pisicile negre îi plac doar aşa, ca idee.
10/09/2012
Cum să câştigi 2.199 de lei
„Azi am câştigat 2.199 de lei!”. Când vorbeşte singur, inginerului Popescu nu-i pasă dacă e singur-singur. Acum l-a auzit Ilarion, care a făcut mai întâi ochii mari, apoi i-a mijit. „Ce noroc au unii”, şi-a zis el, făcând mutra aia întrebătoare socotită irezistibilă, cândva, de nevastă-sa, care acum îi spune că nu mai găseşte nimic bun la el şi nici n-are chef să mai caute. „Era să cumpăr un TV LCD, dar am decis că-i mai bine să renunţ de tot la televizor”, l-a lămurit ing. Popescu, în treacăt.
08/09/2012
Cum a devenit dl Lică un fandosit
Mai întâi au fost grătarele în piramidă, cu peştii care sfârâiau până deveneau crocanţi. Au urmat corturile – temple demontabile închinate Bucuriei. Cu toţii cântau, italienii erau cei mai gălăgioşi. Fete cu piepturi robuste cărau câte opt halbe de un litru (e o barbarie să-i spui halbă unei mass, dar a recurs la şiretlic ca să priceapă mai bine vecinii de bloc). De dragul amintirii, dl Lică a spus nu invitaţiei la Oktoberfest-ul din Parcul Tineretului.
– Un fandosit, a îngânat vecinul refuzat.
30/08/2012
La început a fost femeia
La început a fost femeia. Striga, aproape cântat: „Fier vechi, fiare luăăm!”. Apoi a apărut, zdrăngănindu-se, căruciorul tras de bărbat. Era ca o melodie urbană din care, ritmul o cerea, nu puteau lipsi claxoanele şi scrâşnetul frânelor. Privită de la balconul etajului X, scena părea jucată prost. Maşina nu s-a răsturnat şi nici n-a explodat. Sângele n-a ţâşnit din capul zdrobit al bărbatului, doar s-a întins o pată mare pe asfalt. Femeia amuţise, deoparte. Mortul nici măcar nu era bărbatul ei.
29/08/2012
Aproape totul despre Sonia
Era atât de frumoasă încât, atunci când i-a apărut un neg lângă nara stângă, tuturor li s-a părut că e ceva foarte şic. Cearcănele îi dădeau un aer romantic, iar ridurile de pe gât, care începuseră să coboare, îndrăzneţ, printre sâni, păreau mai degrabă o cale de urmat pentru sărutări. Dar asta se întâmpla cu ani în urmă, pe când Sonia îşi aduna conştiincios amanţii (la pachet cu blestemele). Unul dintre ei i-a şi lăsat, de altfel, garsoniera în care au găsit-o moartă, la o săptămână după deces.
16/07/2012
Dl. Lică și teoria soneriei
Fără a-și pierde cumpătul, dl. Lică s-a privit totuși în oglindă înainte de a deschide ușa. Pe vizor n-a privit. Știa cine a sunat. Dezvoltase o teorie: oricât de banală ar fi o sonerie, fiecare om sună în felul lui. Deși trecuseră opt ani, a știut că dincolo de ușă e Fosta.
Părea la fel de frumoasă ca în ziua în care l-a părăsit; îi lipsea din privire doar furia de atunci, pe care el n-a înțeles-o niciodată, dar a socotit-o irezisitbilă (de unde și momentul penibil).
– Pot intra?, a întrebat ea.
06/04/2012
Filosofia matinală a dentistului Isidor E. Gavrilescu. Despre măsele
O măsea plombată e o măsea care încă nu a fost extrasă; avantaj eu, că pacientul va reveni. Isidor E. Gavrilescu îşi deschisese cabinetul stomatologic la parterul blocului şi, în primele luni de funcţionare, sunaseră la interfon doar vecinii care nu-şi găseau cartela de intrare în bloc prin buzunarele adânci. Probabil că nu alesese bine momentul. Aşa i-a zis dl. Lică, un bărbat distins şi sfătos, ale cărui sfaturi erau cu atât mai preţioase cu cât rareori se băga în vorbă fără să fie întrebat. Dl. Lică i-a fost, de altfel, primul pacient. Un pacient cumsecade, care a stat cuminte pe scaun, a clătit când a trebuit şi a plătit fără să comenteze.
02/04/2012
Ce îl intrigă pe dl. Lică
Pe dl. Lică îl intrigă, după cum e şi firesc, Omul cu ochelarii de cal-putere, vecinul bizar. Nu râde, nu are restanţe la întreţinere (asta i-a zis-o tanti Vica, ea ştie tot) şi e singurul cu lăcăţel la cutia poştală. Uneori nici nu salută. Merge de parcă n-ar vedea pe nimeni, parcă ar avea o ţintă numai el ştiută, de neîmpărtăşit. Merge de parcă ar fi cel puţin maistru la Fabrica de Ace (dar fabrica a fost demolată). Merge încet, la relanti, nelegănat, robotic. Porneşte şi o ţine langa. Acum îl vezi, acum pare că nici n-ar fi fost.
31/03/2012
Dimineaţa omului cu ochelarii de cal-putere
Omul cu ochelarii de cal-putere se trezeşte înainte ca soarele să răsară. Se bărbiereşte pe întuneric. Face economie. Nici plita electrică n-o mai foloseşte. Îşi încălzeşte la lumânare apa pentru cafea. În timpul iernii a scos frigiderul din priză (dar n-a fost o iarnă prea lungă), iar acum, când se priveşte în oglinda din lift (unde e becul aprins), se gândeşte că n-ar fi o idee rea să se transforme în Omul cu barbă şi ochelarii de cal-putere, doar-doar acoperă râurile de pe obraji.
22/03/2012
Ochii omului cu ochelarii de cal-putere
Omul cu ochelarii de cal-putere are ochii albaştri ca un colţ de cer, dar nimeni nu-i vede (nici măcar el).
21/03/2012
Stilul omului cu ochelarii de cal-putere
Omul cu ochelarii de cal-putere iese din bloc. Îi place s-o facă în stil mare, dar încă nu şi-a definit stilul, aşa că intră şi iese din nou. În scara blocului se face curent, ceea ce o supără pe tanti Vica. „Ce faci, omule, ai înnebunit?”. Omul cu ochelarii de cal-putere nu-şi dă seama că tanti Vica vorbeşte cu el. Lucrează la stil. Din cauza abnegaţiei sale şi a curiozităţii înnăscute a doamnei Vica, omul cu ochelarii de cal-putere îşi acroşează vecina. În cădere, femeia se loveşte la cap.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 