Era măricel, făcuse deja primii paşi (mergea binişor), vorbea de timpuriu, alcătuia propoziţii, ştia, în orice caz, să ceară mâncare, apă, să spună că-i place un lucru sau că nu-i place altul, în fine, era un băieţel dezvoltat normal, cu o copilărie fericită, care râdea frumos, cu gropiţe în obrăjori (avea un râs molipsitor) şi, totuşi, uneori, fruntea i se încrunta, ochii i se umpleau de lacrimi, vocea i se gâtuia, dar tot nu reuşea să-l strige pe taică-său, pur şi simplu nu putea pronunţa dintr-o suflare „Soţul mamei copilului!”.
Ilarion adulmecă înţelepciunea dlui Lică
Atunci când ţi-e foame, pur şi simplu nu poţi trece pe lângă o covrigărie fără să te opreşti. Atunci când eşti sătul, ajunge să te deranjeze până şi mirosul altădată apetisant al unei fripturi stropită bine cu usturoi. Deci? Deci totul e relativ.
Uneori, Ilarion îl ascultă pe dl Lică cu gura căscată, uită de el, de-i strigă nevastă-sa: „Unde umbli, zevzecule?”. Acum i-ar plăcea să-l strige femeia, dar se află în perioada mută. Ce-i drept, i-ar plăcea şi nişte covrigi cu susan, că de friptură nu-i cazul.
Clădirea năltuţă a inginerului Popescu
De la biroul său aflat la ultimul etaj al unei clădiri năltuţe, inginerul Popescu priveşte acoperişurile caselor din jur. Câteva roşii, noi, de-ţi vine să pui frişcă pe ele. Cele mai multe sunt însă din tablă ruginită. Nu e un cartier mărginaş, dar blocurile de birouri răsărite fără vreo noimă anume par a strivi căsuţele vechi, tot mai înghesuite (acum de sus în jos). Inginerul Popescu soarbe din ceaşca cu ceai de măcieşe. Am o abordare prea descriptivă, îşi zice, apoi se întoarce la vraful de laptopuri de pe birou.
Soţul mamei copilului
Stimaţi participanţi la concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM), iată mai jos tema primei etape:
Art. 414
Prezumţia de paternitate
(1) Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.
(2) Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.
Deadline: 25 sept 2011, 12.00. Baftă!
OBSERVAŢIE. Am decis ca jurizarea PA-urilor să se facă, totuşi, exterior. În Pahico. Detalii, aici. Sper să fie OK pentru toată lumea.
Codul bunelor mamifere
Trecerea de la titlu la conţinut se face simplu, natural, firesc. Căci despre asta va fi noul concurs de proză arhiscurtă. Pe arhiscurt: voi propune, la începutul fiecărei etape, câte un articol din Noul Cod Civil şi vă voi ruga să imaginaţi poveşti pornind de la textele cu pricina. Desigur, voi alege texte cu încărcătură filosofică de-a dreptul, texte care se pretează. NCC e doldora ;).
Vom împuşca astfel mai mulţi iepuri (nicio legătură cu mamiferele din titlu!): ne distrăm şi învăţăm lucruri noi :D. Eu zic că va fi fain, va fi un adevărat joc online creativ (pentru oameni cu carte).
Mai jos, regulamentul concursului:
Joc online creativ (pentru oameni cu carte)
Jocul e simplu, e deschis oricui are carte şi care vrea să aibă parte de felurite satisfacţii, mergând de la gâdilarea orgoliului şi câte un „prietene, m-ai dat gata, n-am mai citit de mult ceva atât de fain!”, până la urcarea pe Pagina de Onoare, premii palpabile sau de suflet, intrarea în istoria literară şamd. În fine, e vorba şi de mult fan, după cum nimerit ziceau strămoşii noştri, dacii.
Pe scurt, se dă o temă (incitantă) şi se cere un text (sau mai multe) de aproximativ 500 de semne (în jur de 90 de cuvinte). I-am zis acestui gen de texte literare Proză Arhiscurtă (PA).
Următorul concurs va debuta foarte curând. Precedentele pot fi găsite imdiat sub blogroll (coloana dreapta jos).
Căutări
„E vreun medic?”, se aude o voce feminină. Gil intră în cabina piloţilor. Da’ vreun preot e?, îi vine să întrebe, dar se abţine. Bărbatul în uniformă are ochii daţi peste cap şi limba vineţie, umflată, ieşită puţin prin gura deschisă. „A avut vreun spasm puternic înainte de a-şi da duhul?”, întreabă, ca să nu tacă. „Da, unul repetat”, confirmă stewardesa (cu aceeaşi voce plăcută). „Aha”, dă din cap Gil şi iese. „Drace!”, îşi spune mai apoi, după care întreabă cu voce puternică, de bărbat în toată firea: „E vreun pilot printre dumneavoastră?”
Ordinea PAfotoautorilor (final)
Concursul de proză arhiscurtă PAfoto’ s-a încheiat. Mai jos e clasamentul general.
Înaltul Giudeţ şi pictorul necunoscut
Guguştiucul de la etajul opt
Dl. Lică (întors acasă după un concediu prelungit) a descoperit un cuib de guguştiuc la fereastră. Cum uitase să-şi plătească abonamentul la cablul TV, a găsit de cuviinţă să privească la un alt fel de Animal Planet. A observat că guguştiucul-mamă (guguştiuca) a stat aproape neclintită în ciub, cu ochii rotunzi şi umezi, dilataţi, în toată perioada de arşiţă, în care soarele a bătut pe faţada blocului. Abia când a plecat a văzut dl. Lică un pui (cam bleg şi cam pestriţ) în cuib. Oare guguştiucii îşi fac cuib la ferestrele oamenilor buni?, s-a întrebat dl. Lică, cochet.
Perdeaua cu păsări exotice
Pentru inginerul Popescu nimic nu e mai important decât s-o uite pe doamna expert PR. Dar sunt prea multe lucruri care-i amintesc de ea. Aseară, aşteptând să urce apa caldă până la etajul zece, s-a aşezat pe covoraşul de la baie (voia un duş fierbinte). Privind în gol, a văzut că perdeaua de la duş (cea cu păsări exotice) e ruptă. A rămas aşa din dimineaţa zilei de 12 octombrie când, deşi erau grăbiţi să plece la serviciu, nu şi-au putut rezista unul altuia. Tija de la duş a înlocuit-o a doua zi, dar perdeaua n-a observat până adineauri că e ruptă.
Jocuri live, în faţa blocului
Extraterestrul 239810022001.34jkldiu.99 fusese şef de promoţie la Academia de Extratereştri Perfecţi. Ştia tot despre tot. Putea să-şi ţină respiraţia timp de 59 de minute dacă-l scufundai cu capul într-un butoi cu bere rece la, să zicem, orele 14.00 într-o zi de iulie. Dar nu ştia să joace table. Învăţase bakgammon – nu l-ar fi bătut nici cel mai mare trişor din cartier, cu zarurile lui măsluite cu tot. Dar la table era altceva, pentru că în ecuaţia jocului intrau bretelele, chelia, burtica şi miştocăreala făcută de jucători şi de chibiţi.
Popularitatea unui pictor absent
Sforăitul. Două şcoli de gândire
Câteodată, domnului Lică îi e atât de somn încât începe să sforăie înainte de a se băga în pat. Sforăitul, îşi zice dl. Lică, n-are niciun haz dacă nu deranjează pe nimeni. Sforăitul trebuie împărtăşit. E drept, uneori dl. Lică sforăie suficient de tare încât să se trezească pe sine însuşi.
Odată a vrut să monteze o cameră video ca să verifice o teorie, fiindcă există două şcoli de gândire: una care zice că te trezeşti la primul sforăit, alta potrivit căreia trebuie să treacă cel puţin cinci-şase sforăituri. Dar l-a luat somnul.
Amprentele domnului Lică
Dl. Lică nu se apleacă să ridice mărunţiş de pe jos. N-are o pensie grozavă, nu-i lenevos; n-o face din principiu: vor fi alţii mai amărâţi, cărora chiar le prind bine 10 bani. Dar azi a întors capul când i-a căzut o monedă din buzunar (primise rest). Era intrigat: n-auzise niciun zgomot. Ei bine, moneda pur şi simplu se înfipsese în asflatul topit, atât era de cald afară! Aşa şi-a dat seama dl. Lică de ce înaintează atât de anevoios, ca-ntr-un coşmar în care vrei să alergi, dar ceva te ţine. Măcar las amprente pe trotuar, se arată el optimist.
Dl. Lică s-a îndrăgostit
Într-o dimineaţă, dl. Lică s-a îndrăgostit de Mura. L-o fi lovit un curent rece în frunte, s-o fi nimerit să fie el într-o stare anume sau o fi fost, pur şi simplu tinereţea (şi frumuseţea) Murei de vină. Cert e că a salutat-o galant (cum i-e felul) şi a întrebat-o ce mai face.
– Mătur scara, a răspuns fata, iar atunci când a făcut un pas în lateral, să-l lase să treacă pe dl. Lică (divorţat), i-au jucat, vioi, sânii (avea halatul niţel descheiat).
„Cum ar fi să o chem la mine, să ne prostim?”, şi-a zis bărbatul, roşind în timp ce intra în lift.
Cel mai popular pictor
Vă chem să votaţi PA-urile ultimei etape a concursului PAfoto’. Fiecare cititor al acestui blog are dreptul la trei alegeri (dintr-un singur foc). PA-urile le găsiţi aici.
Deadline: vineri, 23.59. Chemaţi prietenii!
Ordinea PAfotoautorilor (5)
Pe baza votului dat de Înaltul Giudeţ după etapa Nu mişcă nimeni a concursului de proză arhiscurtă PAfoto’, am alcătuit clasamentul general, care vine cu modificări importante (schimbare de lider!). Mai jos:
Statuia poporului
Suntem la capitolul „să punem punct etapei Nu mişcă nimeni – concursul de proză arhiscurtă PAfoto’„. Iată rezultatul votului dat de cititorii acestui blog:








