Archive for ‘Mirări’

09/11/2012

Sfârşitul lumii. Lumea nu se termină, o ia de la capăt

Don Tomas Calvo (unul din mayaşii din imagine), vine şi ne linişteşte, chiar dacă nu eram neliniştiţi

Don Tomas Calvo (unul din mayaşii din imagine), vine şi ne linişteşte, chiar dacă nu eram neliniştiţi

Don Tomas Calvo, cea mai înaltă autoritate spirituală a maiaşilor K’iche, a ţinut un ritual în Central Park, ca să-i liniştească pe neliniştiţi:

“Lumea nu se va sfârşi pe 21 decembrie 2012. Atunci se va sfârşi un mare ciclu (Oxlajuj B’aqtun), de 5.200 de ani, şi începe o eră nouă, care ne oferă poortunităţi de a face schimbări mari, la nivel personal, naţional, mondial. Sfârşitul unei astfel de epoci aduce schimbări în mentalitate, în atitudine, şi ne dă şansa de a schimba situaţia actuală în mai bine. Amintiţi-vă mereu: chiar dacă sunt nori pe cer, soarele este deasupra”.

read more »

11/06/2012

Din virtual în real și înapoi, cu Ioana Hagi-Stan, roboți și holograme

Vă rețin atenția cu un scurt detaliu tehnic. Este vorba de felul în care a transmis Digi24 informațiile despre exit-poll: cu un repoter care părea că e acolo, dar era în altă parte. Tehnic, e destul de ușor de înțeles. Cred că partea cea mai grea, după ce ai înnădit toate sîrmulițele, e cea din cârca reporterului, care trebuie să se prefacă, să pretindă că e într-un loc pe care nu-l vede și că reacționează cu niște oameni invizibili. O face Nora Dincă când prezintă vremea la hartă, dar aia e peace of cake în comparație cu ceea ce a făcut Ioana Hagi-Stan aseară, zic niște specialiști.

„Studioul virtual e lumea în care ai posibilitatea să te joci. Reporterii jonglează cu privirea și imaginile, cu grafica și cu esența știrii într-o încăpere verde și goală”, zice Ioana. Aici găsiți mai multe ziceri de la cei implicați în procedeu.

Ceea ce vreau eu să mai adaug e că nu-i departe ziua în care vom fi înconjurați de holograme, de n-o să mai știm să facem diferența fără să pipăim și să urlăm că „este!” și ne vom bucura când vom avea de a face, printr-un studio de știri, cu un robot cinstit, ale cărui încheieturi mai scârțâie câteodată, dacă nu le ungi bine.

Părerea mea 😉

06/05/2012

Aproap totul despre leii albi

Iată ceea ce v-am promis zilele trecute.

Leii albi, filmul despre iaurt

Filmul Leii albi (Beli Iavovi) este un film despre iaurt. N-aţi mai văzut de multă vreme aşa ceva: nouăzeci şi trei de minute despre iaurt. Toată lumea ştie ce e ăla iaurt, dar iaurtul din Leii albi e un pic mai special.

Iar ceea ce îl face atît de special este capacul bidonului cu iaurt – mai precis ceea ce scrie sub capac. Căci premiul de un milion de euro promis norocosului care găseşte capacul-minune reprezintă, probabil, esenţa a ceea ce au înţeles muritorii din Sud-Estul Europei că înseamnă capitalismul.

Textul complet e în Dilema veche.

30/04/2012

Leii albi, filmul pe care pariez că încă nu l-ați văzut

Prietenii mei de la DC Communication m-au întrebat dacă vreau să scriu câteva rânduri despre un film de care n-a auzit aproape nimeni. „Binânțeles!”, am răspuns, și mi-au sticlit ochii (nu pot uita o provocare mai veche făcută de Mircea Popescu, despre care am vorbit în mai multe rânduri, aici sau aici).

Ieri am văzut filmul și tot ieri am scris despre el. Aici va fi linkul către locul în care va fi publicat textulețul meu.

Vă spun, în premieră, că m-am uitat cu inters la Leii albi/Beli Iavovi și mi-am dat seama, încă o dată,

read more »

29/04/2012

Jessica sună bine

Am fost pe cale să şterg spam-ul, ca de obicei (chiar, de ce merg spam-urile, aproape exclusiv în categoriile PA şi 82 de cuvinte despre mine?). Poate că melodia asta e o leşinătură, nu zic. Dar am ascultat-o, fiindcă tânăra Jessica (16 ani) mi se pare că dă valoarea concursului American Idol. S-o vedeţi cum cântă Bohemians Rapsody ;). Na, ce preocupare te pomeni că am avut în această dimineaţă!

25/04/2012

Minunățiile kilometrului zero al colțului meu de București-acum

Această prezentare necesită JavaScript.

Am câțiva studenți, cărora le-am dat ca temă să alcătuiască site-uri, pe platforma WordPress, care să aibă, la o adică, șansa de a se dezvolta. Intenția declarată a fost de a-i familiariza nițel cu bucătăria unui produs media online și de a-i ajuta să le crească niște aripi folositoare. Așa cum mă așteptam de la niște masteranzi în Jurnalism, câteva site-uri sunt cu adevărat reușite, ceea ce mă face să mă mândresc (meritul fiind 100% al lor, trebuie să recunosc!).

read more »

24/04/2012

Ce face un copac cu adevărat flămând

Indicator rutier înghițit de un copac flaămând. Foto: hungreytrees.com

Din una-n alta, am dat peste un site care publică fotografii cu copaci care mănâncă lucruri. Mă rog, mănâncă e un fel de a spune, dar e un fel destul de sugestiv, apreciez. O selecție a fotografiilor găsiți pe digi24.ro, iar site-ul cu pricina, unde puteți încărca propriile voastre fotografii cu copaci flămânzi, e aici.

23/04/2012

Eu țin cu taurul

Lupta dintre matador și taur

Lupta dintre matador și taur

O spun din capul locului: nu agreez defel luptele cu taurii. Mi se par barbare, inegale, aduc mai mult a abator decât a sport. E prea mult sânge. Dacă aș fi nevoit să asist la un astfel de spectacol, aș ține cu taurul, dar aș prefera o remiză fără victime.
De ce public, totuși, această fotografie?

read more »

06/04/2012

Filosofia matinală a dentistului Isidor E. Gavrilescu. Despre măsele

O măsea plombată e o măsea care încă nu a fost extrasă; avantaj eu, că pacientul va reveni. Isidor E. Gavrilescu îşi deschisese cabinetul stomatologic la parterul blocului şi, în primele luni de funcţionare, sunaseră la interfon doar vecinii care nu-şi găseau cartela de intrare în bloc prin buzunarele adânci. Probabil că nu alesese bine momentul. Aşa i-a zis dl. Lică, un bărbat distins şi sfătos, ale cărui sfaturi erau cu atât mai preţioase cu cât rareori se băga în vorbă fără să fie întrebat. Dl. Lică i-a fost, de altfel, primul pacient. Un pacient cumsecade, care a stat cuminte pe scaun, a clătit când a trebuit şi a plătit fără să comenteze.

05/04/2012

O duzină de pictori la fiecare turneu de golf

Peisaj cu flori pe malul lacului, Clubul de golf Augusta, Georgia. AFP/MEDIAFAX FOTO/digi24.ro

Peisaj cu flori pe malul lacului, Clubul de golf Augusta, Georgia. AFP/MEDIAFAX FOTO/digi24.ro

De-o vreme studiez cu patos fotografiile pe care le publică de la Mediafax foto și am ajuns, abia azi, la o concluzie, pe care mă grăbesc să v-o împărtășesc: la turneele de golf ar trebui ă fie acreditați câte o duzină de pictori!

Nu cunosc evenimente mai ofertante din punct de vedere peisagistic. Nu m-aș fi mirat dacă aș fi văzut fotografia de mai sus înrămată și expusă în vreun muzeu, sub titlul peisaj cu multe flori pe marginea lacului. Abia când am privit mai atent la fotografia mărită (luată aici de la digi24.ro) am realizat că florile sunt fericiții spectatori ai, hai să folosesc o expresie frumoasă, spectacolului naturii. Am zis.

03/04/2012

Nigel Kennedy, numai bun de aplaudat

Dacă-l vezi pe stradă, nu dai doi bani pe el (de Nigel Kennedy vorbesc). Dacă-l vezi pe motocicletă, zici că-i de-acolo. Dacă tipul ia o vioară în mână, te-a dat gata!

Captură din filmul „There's something about Mary”

Captură din filmul „There's something about Mary”

L-am așteptat vreun sfert de oră. Apoi a venit. Cu pantalonii lui cu ținte și cu ghete de rocker. Cu frizura punk și părul ridicat ca a lui Cameron Diaz în „There’s something about Mary”. În fine, ați reținut ideea.

P-ormă n-ar mai fi atât de multe de spus.

Omul a început să cânte (la o vioară Laufont Guarneri „del Gesu”, am aflat). La început, Bach. Știu că sună banal, dar tipul chiar a umplut scena, de parcă ar fi fost, în vioara lui, o orchestră. Apoi și-a prezentat prietenii din Nigel Kennedy Quintet. Nu-i înșir, că nici nu le-am reținut numele.

Apoi a început ceva așa, ca o ploaie în pădure.

read more »

28/03/2012

Lebede pe râul Olt

Lebede pe râul Olt, lângă Slatina. Foto: Calin Hera

Lebede pe râul Olt, lângă Slatina. Foto: Calin Hera

Treceam râul Olt, spre Slatina (dinspre Craiova). Le ştiam, am oprit anume maşina. Lumina nu era prea bună. Nici aparatul de fotografiat, nici fotograful. Dar am zis să vi le arăt şi să vi le propun, dacă aveţi drum pe acolo.

P.S. Carmen e cu mutatul, zilele astea. Aşa că mut şi eu, cu lebăda albă.

05/03/2012

Ce-ar fi putut face Constantin Brâncoveanu

De când s-a desprimăvărat, pe dl. Lică l-a apucat cheful să se plimbe prin parc şi, mai mult, să intre în vorbă. Ieri adunase trei-patru ţânci în jurul lui. Le povestea, să vezi tărăşenie, despre Constantin Brâncoveanu (era într-un parc din cartierul cu acelaşi nume). După ce le-a spus cum era cu otomanii şi cum l-au martirizat ei pe bietul domn valah, insistând şi asupra episodului cu copiii, o fetiţă, care cu greu stătea locului, l-a întrebat uşor iritată: „Dar de ce n-a sunat la poliţie?”.

27/02/2012

„Man or Muppet”. O oboseală a primit Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră

Mi-ar fi plăcut dacă melodia care a luat Oscarul chiar mi-ar fi plăcut. Altfel, show-ul cu Kermit, Miss Piggy & Co. mi-a bucurat tinerețea timpurie. Dar nu-i vorba despre asta.

19/02/2012

Trei lei pentru 50 de bani urâţi

Moneda de 50 de bani, cu chipul lui Mircea cel Bătrân (2010)

Moneda de 50 de bani, cu chipul lui Aurel Vlaicu (2010)

Când am văzut-o prima oară mi s-a părut de un prost gust desăvârşit. Un galben ţipător, un model încărcat, din care nu înţelegi despre ce e vorba, o lucrare pentru care n-a fost timp, rezultatul unui hei-rup, o făcătură ieftină. Când am văzut-o a doua oară mi-am zis că prima impresie contează. Moneda de 50 de bani din alamă, bătută în anul 2011, cu figura lui Mircea cel Bătrân pe una din feţe, mi se pare o glumă proastă.

read more »

Etichete: ,
18/02/2012

Şapte ani acasă

“Seara, toate pisicile sunt negre, iar noaptea toate femeile sunt frumoase. Dar bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic”, gândeşte dl. Lică, cu voce tare. Dar nu-l aude nimeni. Stă în fotoliul preferat, cu paharul preferat în mână, plin până la jumătate cu coniacul preferat, în care plutesc, ciocnindu-se, trei cuburi de gheaţă rotunjite de prea multă şedere la temperatura camerei. S-a făcut destul de târziu şi asta nu fiindcă e deja trecut de miezul nopţii, ci pentru că se împlinesc şapte ani de când dl. Lică s-a despărţit de Fosta.

15/02/2012

Înghețată cu zăpadă proaspătă, de Retezat

În copilărie, cam în perioada Marii Traversări a Retezatului, am descoperit gustul înghețatei cu dulceață.

Cunoașteți rețeta? Se ia un borcan cu dulceață (mie-mi plăceau variantele cu vișine, zmeură sau căpșuni), al cărui conținut se distribuie în patru căni. Se adaugă zăpadă proaspătă. Conținutul rezultat se amestecă bine (cu lingura), până când se omogenizează. Se consumă rece 😉

Ei, bine, înghețata astfel preparată la Cabana Pietrele sau la Refugiul Gențiana, în anii 1974-1977 îmi rămâne în memorie ca fiind cea mai gustoasă! Se compară doar cu înghețata de vanilie congelată la Fabrica de Oxigen (am făcut un chef odată, la ziua lui Călin Herban, bazat pe înghețata cu pricina) și cu cea preparată uneori, vara, de mama. Am încercat rețeta și acasă, în Hunedoara, și, ulterior, în București, în studenție. Niciodată n-a mai avut gustul din munții Retezat ai copilăriei mele.

Mi-a revenit această amintire ieri, văzând copiii mâncând zăpadă proaspătă. E o idee proastă, le-am spus, și i-am certat, temându-mă să nu răcească. Ciudat, mie nu mi s-a întâmplat niciodată să răcesc de la înghețata cu zăpadă.

13/02/2012

Ce spune un copil de zece ani despre filmele românești

Comentariul unui copil de zece ani, rostită în timpul filmului Loverboy, al lui Cătălin Mitulescu: „Tati, filmele românești sunt mai degrabă filmări”.

Ce pot să comentez, la rândul meu? Că Ada Condeescu merită roluri bune? Că poveștile din filmele romînești se vor foarte subtile și ajung să fie prea încâlcite? Că sunetul rămâne o problemă aparent insurmontabilă (și deranjantă enorm)? Tot copiii spun lucruri trăznite și oferă sentințe precise. Zic.

20/12/2011

Tancurile copiilor

Această prezentare necesită JavaScript.

Vă rog doar atât: să nu mă întrebați prin ce asociație ciudată de idei am ajuns să public, în această dimineață de decembrie mai mult ploioasă decât friguroasă, fotografii făcute într-o altă dimineață de decembrie, una însorită și festivă. Era Ziua Națională și cei de la Armată au decis, premeditat sau nu, să-i lase pe civili să se uite mai de aproape la tehnica de luptă parcată pe banda 1. Copiii au fost cei mai interesați. Cadrele au fost servite, n-am avut decât să fotografiez, așa cum m-am priceput.

read more »