Archive for ‘Amici’

06/01/2011

O discutie despre Filantropica

Pentru că am spart deja gheata, prezentându-vă niste crâmpeie de discutie din Pahico, azi vă arăt alta. De data asta e vorba despre filmul Filantropica. Vă las să, dacă doriti, cititi.

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (1)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (2)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (3)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (4)

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org. P.S. Click pe ele pentru imagine mărită si, deci, pentru lectură lesnicioasă si, presupun, agreabilă!

NOTĂ. Aici e ceea ce am scris eu mai de mult despre Filantropica si topul celor mai bune filme românesti, alcătuit de mine.

UPDATE. Se cuvine să adaug ultima replică a lui Laurean.

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (5)

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (6)

05/01/2011

Fotografia zilei

Am primit de la Lucian, care a citit postarea mea despre eclipsă, un link. (Lucian îmi zisese ieri că fotografia mea, modestă, e bună. Apoi, azi, mi-a oferit linkul cu pricina. Ca si cum ar fi vrut să-mi spună că ieri a glumit.)

Asa am ajuns la această fotografie, făcută de Cătălin Păduraru, din Fundulea, judetul Călărasi, fotografie pe care, bineînteles, site-ul http://www.skyandtelescope.com a urcat-o la loc de cinste.

Fotografia eclipsei partiale de soare din data de 4 ianuarie 2011, văzută din Fundulea, România. FOTO: Cătălin Păduraru


Imaginea eclipsei partiale de ieri, asa cum a fost ea văzută din Fundulea, judetul Călărasi. FOTO: Cătălin Păduraru. Am luat fotografia de aici.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită

Altfel spus, iată ce poate face un Canon 40D, Vixen VMC110L, asezat bine pe trepied.

UPDATE. Am adăugat, pentru că am voie, fotografia în toată splendoarea ei. Las, mai jos, si captura de pe site-ul cu pricina si vă trimit pe site-ul lui Cătălin, unde chiar aveti ce vedea!
FOTO: Catalin Paduraru, Fundulea. Sursa: http://www.skyandtelescope.com/community/gallery

05/01/2011

Primul cabanier de la Pietrele

Maria Magdalena Hamza (dreapta) într-o fotografie făcută în anul 1940. În centru apare, în cămasă, tânărul grof Ocskay, un apropioat al cabanierei. Undeva, în cadru (încă nu l-am identificat) e Nicolae Timar, care avea atunci 15 ani si acum 85. FOTO: Arhiva NICOLAE TIMAR

Maria Magdalena Hamza (dreapta) într-o fotografie făcută în anul 1940. În centru apare, în cămasă, tânărul grof Ocskay, un apropiat al cabanierei. Undeva, în cadru (încă nu l-am identificat) e Nicolae Timar, care avea atunci 15 ani si acum 85. FOTO: Arhiva NICOLAE TIMAR

Am primit alaltăieri*, de la Ciprian Iancu, un text îndărătul căruia se află o poveste fabuloasă, care bate filmul (sau îl poate provoca). Este povestea Mariei Magdalena Hamza, aşa cum a putut s-o reconstituie, deocamdată, Ciprian (care a stat de vorbă cu câtiva oameni care au cunoscut-o pe Regina Munţilor Retezat).

Dacă mă va ajuta Dumnezeu (si va pune osul si Ciprian), spre sfârsitul acestui an aş putea să vă anunţ încropirea unui proiect ambiţios legat de povestea Mariei Magdalena, o femeie bărbătoasă, aflată în interiorul unor istorii savuroase sau crâncene, în mijlocul unui peisaj de Rai si al unor oameni în fata cărora mi-as scoate, bucuros, pălăria.

*Recunosc, cu mâna pe steagul rosu cu tricolor: textul l-am primit în urmă cu vreo 8-9 zile, dar abia acum i-a venit rândul să intre în ziar.

04/01/2011

Marti, după Revelion

V-am vorbit adeseori despre Pahico, locul în care s-a născut proza arhiscurtă. Acum vreau să vă arăt ceva (cu mentiunea că discutiile din Pahico sunt, acum, ca la reducerile care stau să urmeze: cu 70% mai putine, dar, încă, foarte foarte interesante.

Printscreen al unei minicronici cinematografice postată de Laurean în forumul de discutii al Pahico, la capitolul Cinemagia.Printscreen al unei minicronici cinematografice postată de Laurean în forumul de discutii al Pahico, la capitolul Cinemagia. P.S. Click pe foto pentru imagine mărită (eu zic că merită citit!)

În principiu, sunt de acord cu părerea lui Laurean (un meserias). Am văzut filmul lui Radu Munteanu într-o seară de luni, după Crăciun. Aveam oaresce asteptări de la acest film, care se bucurase de cronici bunicele. La final (dar si pe parcursul filmului) am fost mai degrabă dezamăgit. Nu de faptul că filmul nu are coadă. Asta îmi place, se termină ca un PA. Dar m-a deranjat si pe mine excesul de cadre lungi, neslefuite, asa cum m-a deranjat lipsa de plauzibilitate a unor scene (de exemplu, vizita lui la Constanta, în casa mamei amantei). De asemenea, punctul culminant, acela în care el îi spune sotiei că iubeste pe altcineva, mi se pare inegal: are si faze foarte bune si minusuri.

Desi am remarcat deja destui actori care-mi plac (Dragos Bucur e unul dintre ei), regizori si scenaristi buni, mult lăudata cinematografie românească e, încă, în căutarea unei identităti. Cred că e, încă, la stadiul de atelier. As vrea să văd filme cu poveste plauzibilă, interesantă, cu cadre rezonabil de lungi.

P.S. Rămân în plasa lui Nae Caranfil.

UPDATE. Am găsit si o cronică pozitivă (am preferat s-o iau de pe un blog, nu din vreo revistă sau rubrică de profil din vreun ziar, că autorii de acolo sunt, bineînteles, din altă ligă).

 

UPDATE. Am acordul Cercului să vă arăt o continuare a discutiei despre Marti, după Crăciun 😉

Printscreen din conferinta Pahico, partea în care se discută despre filmul lui Radu Munteanu, „Marti, după Crăciun”Printscreen din conferinta Pahico, partea în care se discută despre filmul lui Radu Munteanu, „Marti, după Crăciun”.

P.S. Click pe imagine pentru a putea citi în conditii bune. Merită!

03/01/2011

Cireșarii mei

As vrea să pot spune în 500 de semne de ce îmi plac atât de mult cărtile lui Constantin Chirită (mi-a plăcut si trilogia „Alb”, dar, fireste, mă refer acum în special la Ciresarii).

Coperta volumului 5 al Ciresarilor. Cam jerpelită, dar foarte-foarte dragă mie.
P.S. Click pe foto pentu imagine mărită!

Prima oară am auzit de Ciresari de la un coleg de clasă (cred că eram într-a doua, spre sfârsit). Tudor îl chema (poate Tudor Silaghi, dar nu sunt sigur). Ne întreceam în lecturi, eram mândri că descoperisem plăcerea asta. Mi-a zis într-o zi că a citit el o carte, Ciresarii, care era despre niste tipi care stăteau cocotati într-un cires si aruncau cu cirese (sau sâmburi) în trecători. Mă rog, ceva de genul ăsta. Mi s-a părut deopotrivă stupid si amuzant, asa că mi-am propus să citesc si eu cartea asta. Dar n-o aveam si nu stiam unde s-o caut si, mândru, nu puteam să i-o cer lui.

read more »

31/12/2010

Urarea mea pentru prietenii mei din blogosferă

Vă urez, tuturor celor care aţi ajuns vreodată pe acest blog şi tuturor celor care vor ajunge, un An Nou mai bun, în care să aveţi parte de bucurii, să fiţi fericiţi şi sănătoşi, să fiţi buni, să faceţi bine şi să primiţi bine, să bucuraţi şi să vă bucuraţi, să fiţi respectaţi, să citiţi şi să scrieţi, să gândiţi, să călătoriţi, să vă permiteţi capricii şi, fix peste un an, să ziceţi „A fost un an bun, următorul să fie cel puţin la fel”.
Cu drag.

31/12/2010

PAurări. Concurs fulger de proză arhiscurtă

Dragii mei, vă propun să vă dezlănţuiţi într-un concurs fulger de proză arhiscurtă. Regulamentul e simplu: scrieţi până la miezul acestei nopţi un text (sau mai multe) care să aibă 500 de semne (plus-minus 10 semne), în care să uraţi (vouă înşivă, tuturor, cuiva anume ş.a.m.d.). Toate PA-urile vor intra apoi într-un mega sondaj, iar textul care va întruni cele mai multe voturi va avea cinstea şi onoarea de a servi drept pretext (aşa cum v-am obişnuit) pentru viitorul concurs de proză arhiscurtă. Cât despre autorul lui, acesta va avea parte de cel puţin trei bucurii maxime în anul 2011. Deci, daţi sfară în ţară!

NOTĂ IMPORTANTĂ. Acest concurs fulger include un capitol special: Desene&fotografii.

NOTĂ IMPORTANTĂ 2. Vă rog, nu uitaţi de concursul de proză arhiscurtă ortodoxă.

Ar putea fi interesaţi: Alin Fumurescu, Leo, , Paul Gabor, Adela, ajnanina, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Geanina, Gabi, Ioan Bistriţeanul, LePetitPrince, -X-, A.Dama, Stela, Daurel, Flavius Obeadă, g1b2i3, Gina, Lady A, Laura Driha, LeeDee P., Nea Costache, Iguana, Ovidiu Eftimie, Serafim, Victor, Alex Mazilu, Carmen Negoiţă, Remus Suciu, Dan, Roxana, Fiica, Fiul, Călin, Naivul, Anamariadeleanu, Bianca Dobrescu, Bogdan Onin, Gabriela Elena, Geocer, Mariana, Sictireli, fosile, Ion, Zolty.

UPDATE. E momentul să adaug urarea desenată făcută de cei de la google:

UPDATE. Am primit:

doizerounuzero (Anca)

Mai frumoasă
Oameni ale căror drumuri le-am purtat şi eu
„Apă de ploaie”
Văd cu ochii mei că „Dumnezeu are ochii căprui”şi atât…
Poezie
Iubiri
Neiubire
Mai frumoasă
Dor
Dar din dar
Irish rain or irish pub..
Alhambra..roşu stropit
Lipscani…erotismul clipei
Tăcere
Singuratate imperfectă
Mai frumoasă
Mereu iubită…
Niciodata insă
Coafura rezistă
Eu ,Clipă în convenţia celor 365 de veşnicii,
Aceeaşi Diferită
Mai frumoasă
Sunt …şi asta îi ocupă lui Dumnezeu pâna si ziua de apoi
La mulţi ani muritori, draga mea Lume!
La multi ani, Iubitule, oricine ai fi tu…

Urare la trecerea dintre ani… (injineru)
Mai sunt câteva momente până când vom trece în noul an. Cerul e colorat iar paharele de şampanie se războiesc în lumina artificiilor. Cu crenguţa de vâsc stau în mână şi aştept momentul. 4, 3, 2, 1 sărută-mă acum sub crenguţă!
„La mulţi ani dragă ştiu că ne va fi bine împreună.”
„Mulţumesc dragule dar, trebuie să vorbim. Îţi doresc tot binele din lume, sănătate şi fericire. Şi peste toate să ţi se îndeplinească toate dorinţele, alături de altcineva. Te iubesc dar nu pot să rămân lângă tine. Adio!”

Desen de, fierste, Roxana.
P.S. Click pe foto pentru imgine mărită! (Da, merită)

… dintr-un gând rotund (Lady A)
Un An Nou se apropie cu pasi uriasi. Va urez, in lista, ceea ce va doresc sa vi se indeplineasca pentru a putea bifa, cu trecerea timpului.
Sanatate
Timp
Toleranta
Unitate
Noroc
Oportunitate
Bucurie
Sa va vad ochii stralucitori si zambetul pe buze !
Cred ca am facut destule repetitii. Trebuie sa ridicam cortina pentru a avea spectacolul renasterii. Se poate daca ne dorim toti! Nu cred ca poate fi asa de greu in cati suntem !
Mentalitate noua si unitate, dragilor !
Un An plin de impliniri, alaturi de familie !

după deadline
Povestea babei (Bogdan Onin)
A fost odata un sat de munte in care traia o baba foarte batrana. Nimeni nu-si aducea aminte de varsta ei, de nume sau de cati soti ingropase in vremea asta. Retrasa si tacuta, baba se imbraca doar in negru, cu naframe ce-i acopereau fata. Se zicea ca iesea din casa doar noaptea si ca daca o intalneai iti vorbea cu o voce harsaita ce te cuprindea ca un grozav fior de frig. Din teama satenilor s-a nascut obiceiul ca, pe langa urarile din ajun, sa se ureze si sa n-o intalnesti pe Baba-Harca in noul an.

Urarea mea pentru prietenii mei din blogosferă (Călin)
Vă urez, tuturor celor care aţi ajuns vreodată pe acest blog şi tuturor celor care vor ajunge, un An Nou mai bun, în care să aveţi parte de bucurii, să fiţi fericiţi şi sănătoşi, să fiţi buni, să faceţi bine şi să primiţi bine, să bucuraţi şi să vă bucuraţi, să fiţi respectaţi, să citiţi şi să scrieţi, să gândiţi, să călătoriţi, să vă permiteţi capricii şi, fix peste un an, să ziceţi “A fost un an bun, următorul să fie cel puţin la fel”.
Cu drag.

O frumoasă urare de la se-cret.
P.S. Click pe foto pentru aromă de primăvară!

30/12/2010

Se coace revista Fractali

Florin, student la Litere (la Galati), care a participat la un concurs de proză arhiscurtă organizat pe acest blog, mă anuntă că pune la cale o revistă literară online, revista fractali (Atentie si la Anuntul 2 😉 ).
Mă bucur să vă anunt acest lucru si să vă rog, pe toti cei care doresc s-o facă, să-l sprijiniti, mai cu un text, mai cu o promovare.

Etichete: , ,
29/12/2010

Urarea mea

Vă mulţumesc tuturor celor care mi-aţi trimis gânduri bune de Crăciun aici, în scris sau aşa, telepatic. Şi eu m-am gândit la voi şi am nişte planuri (de purces împreună, desigur). Petreceţi frumos şi să ne vedem cu bine în 2011, an care, musai, trebuie să ne readucă optimismul şi să ne poarte pe cele mai înalte culmi. Doamne ajută!

21/12/2010

Răzvan Țupa despre anul editorial 2010

Răzvan Țupa conturează „profilul unui an de poezie dintre cele mai vii în ultimul deceniu, într-un peisaj pe cât de bogat, pe atât de inegal (se putea altfel?), dar mult mai bine definit decât până acum. Practic, este pentru prima dată după 1989 când putem vorbi despre o normalitate a poeziei în România, când nu a mai fost nevoie de eforturi de relaţii publice sau de promovare agresivă pentru a se deschide apele editoriale pentru cărţile de poezie”. O analiză optimistă (dar avem nevoie de optimism), pe care v-o recomand! O găsiti aici.

În ceea ce mă priveste, am învătat multe din acest an literar. Mă bucur că am publicat o carte de poezie, care însă nu se găseste în librării (doar în mica librărie-chiosc din fata Muzeului Literaturii Române). Cred că e important să publici, dar important e să te asiguri că volumul ajunge la cât mai multi cititori. Altfel, e aproape ca si cum n-ar fi. M-au emotionat si m-au bucurat cele două lansări de carte si cuvintele spuse sau scrise de voi. În orice caz, m-am linistit; e un sentiment plăcut acela de „a lăsa în urmă”.

Îmi doresc si vă doresc un an literar 2011 mai bun. Si, mai ales, îmi doresc si vă doresc răgaz si plăcere pentru lectură. Lucruri de calitate se scriu, o arată si Răzvan.

UPDATE.
Răzvan Tupa mă „amenintă” aici că va reveni asupra cărtii mele. Sunt curios cum 😉
În fine, consemnez, cu oarecare roseală, această trecere în revistă a titlurilor anului 2010.

18/12/2010

Laura, prietena lui Victor

Prietenul meu recent, Victor, face un gest pe care îl consider aparte: încearcă să-şi ajute o prietenă. Laura are nevoie de bani, probabil mai mult decât noi, ceilalţi, şi vinde nişte lucruri. Vedeţi aici ce şi cum.

Etichete: ,
10/12/2010

Expozitie de acuarele naive

Desene făcute de copii bucuresteni, găsite pe blogul Alinei Gorghiu


Desene făcute de copii bucuresteni, găsite pe blogul Alinei Gorghiu

Cei care vor să simtă, mâine, nitică atmosferă de apropiere de sărbătoare, pot trece pe la de Music Rooms Cafe, B-dul Dacia nr. 32 (vizavi de Hotelul Howard Johnson), unde e o expozitie de desene făcute de copii din sectorul 5. Nu-s opere de artă, dar sunt niste gânduri de copil pe acolo. Invitatia am primit-o de la Alina Gorghiu, iar aici găsiti amănunte.

06/12/2010

Bijuterii făcute de gheată si fotografiate de mâna omului

V-am arătat săptămâna trecută niste freezing rain pictures (făcute cu telefonul), ca să mă exprim asa. Mi-a fost dat, între timp, să văd niste fotografii adevărate. Jos pălăria în fata acestor bijuterii si a autoarei fotografiilor!

Bijuterie făcută de ploaia înghetată si fotografiată de Daliana
Bijuterie făcută de ploaia înghetată si fotografiată de Daliana

03/12/2010

Fotografii fără cuvinte

Stiu că o fotografie face cât 1.000 de cuvinte, Remus Suciu stie mai bine asta (apropo, el chiar e dispus să vă răspundă la întrebări!), dar fotografiile de mai jos fac cât 1.000 plus un smile (socot). Le-am primit, în urmă cu ceva vreme si, într-un fel, se asteptau una pe alta.

Vedeta Antenei, Alessandra Stoicescu, fotografiată la un santier organizat (probabil de Fundatia D.V.) după inundatiile din vara acestui an. FOTO: A1 (sper să nu mă însel)
Vedeta Antenei, Alessandra Stoicescu, fotografiată la un santier organizat (probabil de Fundatia D.V.) după inundatiile din vara acestui an. FOTO: A1 (sper să nu mă însel)

Fotografie făcută cu ocazia unei exhumări realizate de echipa lui Mariu Oprea, căutătorul de rămăsite (si povesti) ale partizanilor anticomunisti. FOTO: Mihai Soica
Fotografie făcută cu ocazia unei exhumări realizate de echipa lui Mariu Oprea, căutătorul de rămăsite (si povesti) ale partizanilor anticomunisti. FOTO: Mihai Soica

01/12/2010

Remus Suciu, fotograful fascinat de Jules Verne

Remus Suciu

Remus Suciu, unul dintre cei mai buni fotoreporteri cu care am lucrat.

Ce alegi:
a) marmote imperechindu-se pe Custura Bucurei, b) un extraterestru, c) Fața nevazuta a lunii?

Remus Suciu: Evident ca a) desi nu m-as da la o parte nici pt pct. c)

Alb negru sau color?
Remus Suciu: Color. Rareori alb-negru. Folosesc alb-negru în special la imaginile cu personaje in amurg, de seara, si aproape de fiecare data sepia.

Ce iti doresti cel mai mult să fotografiezi?
Remus Suciu: Înca visez la ai concura pe cei de la National Geographic. Vreau să fotografiez viata asa cum e ea, fara manipulari fara a ascunde ceva, viata omului simplu, nebagat in seama de mai nimeni.

Care este cadrul perfect?
Remus Suciu: Pfui, e o intreaga gama de cadre „perfecte”. Însă, fiind afectat de fotojurnalism (iremediabil) pot spune asa: cadrul perfect e cel care spune povestea intreaga despere ceea ce am in imagine, fara a mai fi nevoie de vreun articol sau explicatie foto.

Care e ultima fotografie de care ești multumit?
Remus Suciu: Chiar duminică am facut o imagine ce spune multe. Am vrut sa urc pe munte, vremea nu m-a lasat si totul s-a terminat cu un exceptional picnic la gura pesterii Cioclovina. În timp ce in ceaun fierbea gulasul pregatit am surprins o imagine care spune totul despre cei care eram acolo. În imagine nu e niciunul dintre noi, doar matizul (plin de noroi), ceaunul care fierbea deasupra unui foc si un trepied foto pe jumatate desfacut.

Ultima fotografie de care e multumit Remus Suciu: un popas la gura pesterii Cioclovina. FOTO: Rem

Ce-i spui unui copil care vrea să se apuce de fotografiat?
Remus Suciu: il intreb daca o face din pasiune sau doar sa imite pe cineva. Apoi îi zic sa invete intai bazele fotografiei si sa pozeze! Cel mai bine se invata meseria asta pe imaginile, bune sau rele, pe care le face. Cand vine cu imaginile lui, il si simt daca are sau nu vreo inclinatie spre arta fotografica

Ce sfat îi dai unui adult care are deja în spate mii de fotografii „de familie”?
Remus Suciu: Ca e timpul sa mai urce o treapta. Daca va merge intr-un loc cu familia nu trebuie sa faca doar poze cu ai lui aliniati in formatie in fata unui obiectiv turistic, ci sa schimbe un pic ordine in primplanuri ordinea. Practic, sa creeze o compozitie care sa incante ochiul.

Ce aparat de fotografiat recomanzi unuia căruia îi place imaginea, vrea să facă fotografii bune, dar n-are pretentii de profesionism?
Remus Suciu: Un dslr pentru consumer, undeva pe la 25-30 de milioane de lei vechi. Sunt doua feluri de aparate: Compacte si Dslr. La cele compacte e rău că e cu vizualizare directa; nu poti schimba lentilele si nici nu poti regla mare lucru.

Fotografiile făcute cu aparate tip „Idioten” sunt naspa?
Remus Suciu: Nu chiar, poti ascunde asta cu o compozitie buna a imaginii.

De ce rezistă fotografia, cu tot avântul televiziunii?
Remus Suciu: Pentru ca fotografia e rodul unor emotii traite sau a unei dorinte neimplinite. Televiziunea e prea directa. E cam cu li se spune damelor de companie in baruri: sa provoace placere, nu sa produca.

Care e scriitorul care ti se pare că scrie cel mai fotografic?
Remus Suciu: De departe, Jules Verne. De mic am realizat asta. Am „tocat” cu savoare cartile lui si exact ceea ce-mi imaginam citind, aceea gaseam in imaginile tiparite in carte. Nu cred ca se va mai gasi cineva care să redea cu atata scuratete fapte si locuri fara sa zica „imagine that”.

NOTĂ. Dragii mei, aceasta e interviul de care am fost eu în stare. Nu voi putea niciodată să fac interviuri asa reusite precum reuseste Dan, în Ziarul de la cinci. Luînd exemplul maestrului, vin si vă rog să continuati voi sirul întrebărilor. Remus promite să răspundă.

UPDATE. Ca urmare a unei întrebări de la LePetitPrince (care m-a scos din blogroll 😛 ) si a răspunsului lui Remus, public mai jos două fotografii pe care mi le-a trimis maestrul ;).

Cărări prin suflet (1). FOTO: Remus SuciuClick pe foto pentru imagine mărită (merită!)
Click pe foto pentru imagine mărită (merită!)

30/11/2010

O fotografie despre dl. Lică

„Viata nu e o linie dreaptă”. FOTO: Remus Suciu

Remus Suciu a avut amabilitatea să găsească o fotografie inspirată de PA-ul meu, Dl. Lică trăieste în zig-zag.
Discutia a avut loc în timpul micului interviu pe care mi l-a acordat 😉 (iar acest articol are si rol de teaser).
Voi publica interviul mâine si voi folosi metoda Dan C.: mă bazez pe voi, cititorii acestui blog, pentru a-i pune întrebări lui Remus – unul dintre cei mai buni fotoreporteri cu care am lucrat, un om care trăieste din fotografie si e îndrăgostit de meserie, un om care visează cu ochii deschisi la National Geographic si care stie pe de rost judetul Hunedoara, probabil cel mai frumos din România (aici sunt trădat de patriotism local, e vizibil).

28/11/2010

Cinci săptămâni în palon. Baza de date

Dragi prieteni, iată mai jos baza de date a concursului de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon.

Câstigătorul concursului este Ion Toma Ionescu (aplauze!). Clasamentul general, aici.

Etapele concursului
1. Un whisky bun (PA-uri, vot, clasament etapă)

2. O gazdă perfectă (PA-uri, vot, clasament etapă)

3. La vale (PA-uri, vot, clasament etapă)

4. Acoperişul
(PA-uri, vot, clasament etapă)

5. Tigara (PA-uri, voturi, clasament etapă)

6. Frică (PA-uri, vot, clasament)

7. Pastilele (PA-uri, vot, clasament etapă)

8. Altă zi (PA-uri, vot, clasament etapă)

NOTĂ. Ultimul PA a alcătuit un lant PA care a înconjurat blogosfera 😉

Această postare i-ar putea interesa în special pe: Ion Toma Ionescu, Leo, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince, starsgates, Serafim, Carmen Negoită, Dan, Roxana, lin, Bogdan, Gabriela Elena, Geocer, LeeDee P., Petra, Sictireli, Simion Cristian, Silavaracald, Anca Vrinceanu, Adela, g1b2i3, Cristian Dima, Mariana, Victor, Ioan Bistriteanul, Bianca Dobrescu, injineru.

25/11/2010

Proza arhiscurtă înconjoară blogosfera

Vorbeam despre ceva special. Am vrut să fie ceva special pentru Ion Toma Ionescu, câştigătorul ultimului concurs de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon. Ceva special pentru noi toţi, prietenii şi „practicanţii” prozei arhiscurte.

Cum mi-a plăcut foarte mult ideea lansată de Adela, că suntem, cu toţii coechipieri în această întreprindere, m-am gândit că ar fi ceva special dacă am alcătui împreună PA-ul care a câştigat ultima etapă (şi care n-a mai avut şansa să ofere tema unei noi etape). De aceea v-am rugat să participaţi la acest ceva special.

Practic, am realizat împreună un lanţ de proză arhiscurtă care s-a întins peste o parte a blogosferei. A, încă un amănunt: cum Ion Toma Ionescu spunea la un moment dat că el obişnuieşte să scrie poezie şi că a apela la proză i s-a părut intersant, şi cum eu i-am răspuns că proza arhiscurtă are mai mare legătură cu poezia decât pare, mi-am permis să redau PA-ul lui sub formă de poem. Nu se poate la toate PA-urile, dar la cele scrise de poeţi se poate, aproape mereu. Nu mă întrebaţi de ce.

Altădată povestea
Într-o altă zi
ar fi vrut să facă un duş.
Mi-a cerut
în vorbe puţine
o pijama sau un tricou.
Nu era apă.
S-a dezbrăcat
fără jenă
descoperindu-şi sânii rotunzi.
Clipele deveniseră lungi
ca degetele-i încremenite
pe nasturii cămăşii
ce nu doreau să se încheie.
Şi-a pus capul pe pernă
şoptindu-mi că e
bătrână şi obosită.
S-a cufundat în somn
ca într-o apă adâncă.
Am împins-o
pe plajă
către perete.
Căldura trupului
degaja o mireasmă
de sare.
Ţipetele ciudate ale pescăruşilor
pătrundeau prin geam.

NOTĂ. Le mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în mine şi şi-au oferit ajutorul fără a cunoaşte prea precis despre ce e vorba, pe neve. Dar, după cum vedeţi, lanţul de proză arhiscurtă nu e complet. Cu atât mai bine! Fac două provocări: cei care doresc să se alăture acestui lanţ o pot face în continuare (e destul de vizibil care sunt „titlurile” care n-au încă, îndărăt, vreo postare – unele sunt foarte ofertante; sunt permise, la acest lanţ, şi fotografii şi poezii şi romane fluviu). A doua provocare: imaginaţi lanţuri de proză arhiscurtă proprii şi daţi-le drumul să se mişte prin blogosferă!

UPDATE.
Iată subiectele care mai pot fi „luate”:
– ar fi vrut să facă un duş
– ca degetele-i încremenite
– ce nu doreau să se încheie.
– Şi-a pus capul pe pernă
– şoptindu-mi că e
– Am împins-o

18/11/2010

Ceva special

Secventă din filmul Shining (1980), cu Jack Nicholson. Am luat imaginea de aici

Oameni buni, intentionez să marchez finalul concursului de proza arhiscurta Cinci săptămâni în palon într-un mod special. Lucru pentru care am nevoie de ajutorul vostru. Îi rog pe toti aceia care vor să mă ajute (e vorba de ceva deloc complicat, cu efort minim) să bată în usă = un comentariu aici. Multumesc! 😉

 

UPDATE. Vor da o mână de ajutor:
1. Victor
2. Bogdan
3. Carmen Negoită
4. LeeDee P.
5. Ion Toma Ionescu
6. Dan
7. starsgates
8. injineru
9. LePetitPrince
10. Adela
11. Cristian Dima
12. Laura Driha
13. Călin
14. Călin H