Nu știu când și unde m-am născut, nici de ce, dar m-am maturizat repede. Atât de repede încât mi-a fost ciudă când a venit iarna și am intrat în starea de amorțire (într-o crăpătură a peretelui). Frumosul din Crăpătura Adormită, asta eram. Și mi se făcuse foame. Mi-ar fi țiuit urechile de foame (dacă aș avea urechi). Altfel nu-mi explic de ce m-am repezit bâzâind bezmetic la sânul dezgolit al femeii-care-oferă-îmbrățișări-bărbaților-triști-și-singuri, pe scurt M. (200 de lei bucata). A fost bine și sățios. Prea bine. De aceea am adormit acolo, pe sânul dezgolit. Noroc că M. n-a vrut să-l deranjeze pe client, un trist închipuit, că m-ar fi strivit c-o palmă!
NOTĂ. Am scris acest text la comentariile unei postări pe Facebook a Monicăi Bologa (care m-a iscat din nou):
„Sunt o femeie uşoară. În fiecare noapte vând îmbrăţişări, nu sex. 200 de lei pe noapte. Pentru bărbaţi prea singuri şi trişti. Tipul de ieri a uitat să mai plece. Încă stă cu capul pe sânul meu dezgolit. O să-l rog să vină şi mâine. Dacă nu vrea, o să-l plătesc.” (Monica Bologa, pe Facebook)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 