Animale și flori pe planșa de lucru a Carinei
Deja, fetița e mai degrabă domnișoară. Băiatului i se schimbă vocea, îi mijește mustața. Când îți strânge mâna, se simte forța tinereții. Te ajută deja să cari sacoșele din portbagaj. Le alege pe cele mai grele, fără să zică nimic. Cumva, te protejează. Îi percepi zâmbetul interior, al satisfacției că poate face asta, o face, dar nu o declară. O ține pentru el. Ca să nu te simți prost tu, tatăl lui.
Fetița e acum domnișoară. Cel puțin așa îi place ei să se simtă uneori. Mai ales atunci când alege magazinele de cosmetice, când probează pantofi cu toc sau atunci când vreun vecin sau vreun vânzător, la magazin, îi spune sărutmâna. Alteori, e foarte copilăroasă. Vrea jucării de la Moș Crăciun. „Anul viitor, gata, n-o să-mi mai aducă jucării, dar acum nu vreau haine, nici cărți, doar jucării.”
Pe de altă parte, la vreme de Moș Crăciun, între copiii mari și părinții lor intervine o complicitate. Ei știu că noi știm că ei știu, dar ne prefacem că nu știm că ei știu că noi știm că ei știu. Ziua aceea în care tu, tatăl, constați că sub bradul de Crăciun se află cadouri în plus față de cele despre care știai totul.
Om de zăpadă și fluturi. Desen de Carina
Părinții au impresia că rămân pe loc, ca să rezolve probleme
Fiecare vârstă are frumusețea ei. Farmecul ei. Pentru un tată, copiii cresc atât de treptat încât are nevoie de fotografii sau însemnări mai vechi ca să realizeze că timpul trece. Un tată se bucură pentru fiecare realizare, cât de mică. Se întristează la fiecare nereușită. Copiilor le trece repede. Sunt mereu puși pe șotii, pe inventat. Ar zbughi-o.
Câteodată, mai mâzgălesc ceva. Câteodată pictează. Cântă. Scriu. Lasă câte o liniuță pe cantul ușii, semn că au mai crescut un pic, s-au mai înălțat. Copiii devin domnișori și domnișoare. Părinții au impresia că rămân pe loc, ca să rezolve probleme. Ca să se bucure cu ei. Încearcă să țină pasul. Câtă vreme au ce îi învăța pe copii și copii îi ascultă, iau aminte, e bine. Câtă vreme nu le e greu să învețe de la copii, e bine.
Copiilor le place curcubeul. Le plac gadgeturile
Personaje ale unei povești pe care a inventat-o Radu
Copiilor le place curcubeul. Copiilor le plac culorile. Copiilor le plac gadgeturile. Părinții sunt mai conservatori (nu atât cât bunicii). Părinții folosesc tehnologia ca să meargă mai departe și ca să păstreze. Scanează. Înregistrează. Stochează. Pe vremea mea… Copiilor le place să le povestești. Așa, prind și ei poftă de povestit. E bine atunci când copiii le povestesc părinților. Nu e bine când se închid în sine. Deși există o vârstă și pentru asta. Copiii cresc.
Părinții sunt Universul preferabil
Flori. Soare. Fluturi. De la Carina
Probabil cele mai frumoase momente, cei mai frumoși ani, sunt aceia în care părinții sunt Universul preferabil al copiilor. E bine, e minunat atunci când copiii dau fuga să le arate părinților ce au desenat, ce au scris, ce au citit, ce au descoperit, ce gândesc, ce visează. Câtă vreme copiii își doresc cel mai mult și mai mult să fie cu părinții lor, e bine pentru părinți. Câtă vreme desenează o familie în care copiii își țin de mână părinții, e bine. Părinții trebuie să fie neobosiți. Deloc nervoși. Nestresați. Plini de idei, care să-i capteze pe copii, să-i fascineze. Bucuria pe care le-o faci copiilor tăi ți se întoarce înzecit. Însutit. Înmiit.
Câteodată, copiii tăi mari pun întrebări esențiale. Altfel decât cele naiv-inocente din perioada de ce? – urilor. Întrebări grele, dificile, importante. Câteodată, copiii tăi mari iau decizii. Ai încredere în ei, în deciziile lor, dar parcă ai mai vrea să îi ții în cuib. Să îi mai protejezi un pic. Să le mai spui să-și pună fularul la gât atunci când ies afară.
Fetița e mai degrabă domnișoară. Băiețelul e flăcău. Au personalitate. Încep să aibă planuri pe cont propriu. Experimentează. Au câte un drum. Nu îl știu precis, încă bâjbâie, dar fac deja pași fără să-i mai ții tu de mână. Pași grăbiți, uneori. Tinerețea e grăbită. Impetuoasă.
Doi copii desenați cândva de Radu
Ți-a rămas să te bucuri de fiecare moment, pentru că anii în care tu, tatăl, și tu, mama, ați fost Universul lor începe să se numere în momente. Treptat. Acum te bucuri, fiindcă tot ceea ce contează este acum. Pui deoparte amintiri. Țin cald. Amintiri calde pentru zile reci.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 