Blogul lui Emil Brumaru
Cum ar fi fost dacă Mihai Eminescu ar fi avut blog? Sau Gelu Naum sau George Bacovia sau Nichita Stănescu. Cum ar fi fost să le fi contemporan şi să primeşti, la zi, ultimele lor poeme, să le poţi comenta în direct şi, eventual, să îţi răspundă ei înşişi la comentarii? Imaginaţi-vă ce lucrări de doctorat se vor fi putut face plecând de la blogurile unor poeţi care n-au avut şansa tehnologiei de azi. Sau neşansa? Discuţia poate merge pe această cale, dar nu asta e intenţia mea acum.
Ceea ce vreau eu să vă spun/reamintesc este faptul că aveţi şansa de a vă bucura online de contemporaneitatea unui mare poet român, Emil Brumaru. Blogul lui e fermecat, pentru că e o uşă întredeschisă către imaginaţia unui scriitor aparte. Cele mai multe postări sunt versuri. Versuri inconfundabile, scrise cu fonturi Comic Sans MS. Poate să îţi placă sau nu ceea ce unii au spus că e prea multă licenţiozitate, alţii că e viaţă pur şi simplu. Scrisul lui Emil Brumaru rămâne, de orice parte te-ai afla, poezie pură.
Iată acest Catren:
Paharul de cristal cînd cade jos
Știe să moară-n țăndări lungi, frumos,
Împrăștiind tăioase curcubeie pe covor.
Vai, numai eu nu mă pricep să mor…
Priviţi faptul că nu publică zilnic ca pe un avantaj: vă puteţi abona fără grija că veţi avea inbox-ul invadat! Ştiu, sună aiurea. Cum ar putea arăta un spam Emil Brumaru? 🙂
Mai adaug, înainte de a vă recomanda insistent (sic!) acest blog aparte, că Emil Brumaru blogăreşte de peste şapte ani (!), prima postare, Crinul e melc, datând din 18 august 2007.
P.S. Acest articol nu îşi propune să fie o analiză a bloguluil hobbitul.ro, ci doar o provocare: citiţi şi faceţi propria analiză!
NOTĂ. Am început săptămâna trecută un Raport despre blogosferă, adică o serie de articole în care vă arăt bloguri pe care le citesc cu plăcere şi pe care le recomand. M-aş bucura să alcătuim împreună o hartă a blogosferei româneşti care merită răsfoită. Un bogroll care contează.
Până acum v-am recomandat:
Lasă un răspuns