Avea o pălărioară fermă, cu boruri mici. Fustă neagră, din lână, urmărind coapsele. O cămaşă albă, cu ultimii trei nasturi descheiaţi, cu gulerul revărsat într-o dantelă discretă. Deasupra, un sacou scurt, urmând subtil linia subţire a taliei, respirând larg, apoi. Sandale negre, din piele, cu talpă din cauciuc, ciorapi albi, până la genunchi. Mănuşi albe. Ţinută sport, de o eleganţă aristocratică.
Era pe bicicletă, un model clasic. Deasupra roţii din faţă, un coşuleţ retro, foarte adecvat. Repet: avea o ţinută elegantă.
Am văzut-o atunci când am intrat pe strada Mihai Eminescu, dinspre Calea Moşilor. Am depăşit-o de câteva ori. La fiecare semafor, mă depăşea ea (str. Mihai Eminescu e foarte aglomerată mai mereu, în timpul săptămânii). La un moment dat, mi-am zis că trebuie s-o fotografiez. Dar telefonul meu nu e aparat de fotografiat, iar bicicleta ei, pare-se, mergea suficient de repede încât a rezultat doar dâra de mai sus.
Aşa că trebuie să mă credeţi pe cuvânt: zilele trecute, pe strada Mihai Eminescu din Bucureşti a trecut, pe bicicletă, o femeie foarte elegantă.