Pagina mea de Facebook
Am făcut un mic experiment pe pagina mea de Facebook: am anunţat că OMA Vision are 199 de like-uri şi mi-am rugat prietenii (3.524) să acorde cel de-al 200-lea like*. În 16 minute, postarea mea a primit 7 like-uri şi 2 Share-uri, iar pagina unde mi-am trimis facebookprietenii 5 like-uri. Altfel spus, unora dintre prietenii mei le-a plăcut ce le-am cerut, dar nu au şi trecut „la treabă”.
Le mulţumesc frumos tuturor, e fascinant!
Mi-am adus aminte, apropo de fascinaţia Social Media, de ziua mea din anul 2012, când am primit peste 600 de urări pe pagina de Facebook. Mi-am propus atunci să răspund fiecăreia în parte, dar nu mi-a ajuns ziua… Atunci însă m-a lovit pentru prima oară fascinaţia.
Din capul locului mărturisesc că relaţia mea cu Facebook a fost sinuoasă. Mi-am făcut cont într-o eră veche, în 2009, fără convingere. La ora aceea mă ambiţionam să-mi urc blogurile (acesta şi Naivul) în topurile de specialitate. PA-urile erau prin Top 50 ZeList, ce-o mai fi însemnând şi asta.
La un moment dat mi-am zis: Ce-ar fi ca, peste un timp, să ajung să postez întâi pe Facebook şi abia apoi pe blog?** Am dat din cap a „brrrrr!” şi am trecut mai departe. Azi, lucrul ăsta se întâmplă, mai ales după ce am trecut de la BlackJerry la BlackBerry. Explicaţiile sunt nu numai de natură tehnologică, of course!
N-am reuşit să cad numaidecât în capcana sistemului Friends/Like/Share, dar recunosc cinstit că mai arunc câte un ochi la aceste informaţii (oricum, îmi sunt livrate că vreau ori că nu vreau). Mă amuză/preocupă însă filosofia dindărătul lor. Sunt curios cât de mult din like-uri înseamn lecturări, cât din like înseamnă efectiv că omului i-a plăcut ce-a găsit acolo şi cât e doar gest de curtoazie. Şi dacă e curtoazie, e ceva rău în asta? Şi dacă e mai mult decât atât, e ceva foarte bun? Cam cîţi dintre cititorii care nu dau like apreciază totuşi ceea ce-au găsit? E like-ul o dovadă că „(facebook)prietenul la nevoie se cunoaşte”?
Din câte îmi dau seama, mai mult de jumătate din like-uri se dau întrucâtva la plezneală. Pe pagina PA-uri şi mirări aflu câţi oameni au citit un articol preluat de pe blog. Nu ştiu cum se calculează asta, dar numărul respectiv nu bate nici pe departe cu ceea ce-mi măsoară blogul. Dacă, de exemplu, un articol de pe Facebook are 400 de citiri (chipurile), pe blog, de unde e share-uit, nu vin decât vreo 40 de citiri dinspre Facebook. Deci 9 din 10 „citesc” doar fraza de prezentare de pe Facebook.
Pot considera că articolele care poartă Share-uri sunt mai apreciate decât celelalte. A da Share înseamnă deja a-ţi asuma cumva, a dori să împărtăşeşti.
În fine, nu m-am dumirit cât de mult contează numărul de like-uri/share-uri/friends, dar cred că vorbim despre „a conta” doar în cazul numerelor mari.
Toate consideraţiile astea un lucru simplu: faptul că am ajuns să vorbesc despre asta înseamnă că e o realitate pe care n-ai cum s-o ignori.
Le cer scuze celor care au sperat să găsească răspunsuri în acest articol. Eu am mai multe întrebări. Totuşi, îi rog pe cei care au răspunsuri mai multe şi mai bune, să ni le împărtăşească. Folos comun, fireşte.
*Vă anunţ că şi acest blog are o pagină de Facebook, care primeşte cu plăcere like-uri.
**Păţisem asta atunci când blogul luase cumva întâietatea Pahico, într-o perioadă de acalmie a celei din urmă.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 