Poveste din poveste din poveste. Azi, Dl. Trabant

Un Trabant ferchezuit. Foto: Călin Hera

Un Trabant ferchezuit. Foto: Călin Hera

Vorbeam în urmă cu doi-trei ani (la vârsta mea, asta e un fleac!) despre un Trabant ferchezuit fotografiat pe lângă staţia de metrou Dristor, apoi treceam nonşalant la Trabantul „meu”*, pentru ca apoi să se dezvolte poveştile cititorilor mei. Căci de aceea e frumos blogăritul, că poate naşte poveşti din poveşti din poveşti.

Recuperez un comentariu scris atunci de o veche prietenă de blogăreală şi PA-uri, Ioana, care a mărturisit cu acea ocazie legătura aparte dintre ea şi Trabantul unor prieteni. Pardon, Trăbănţica.

Trăbănţica Toboşarului

O cheama Trudy si e a unui bun prieten…, tobosar la Teatrul din Pitesti. Cand nu are treaba cu ea, ii da voie sa faca ce vrea. Probabil se ocupa si cu astrale… Se vede ca doamna Trabant e harnica si neobosita.

Cunosc si un domn Trabant, albastru, nu stiu cum il cheama ca nu mi-a fost prezentat, care nu a putut decat sa ma plimbe de colo pana colo o data sau de doua ori, cu un aer obosit. Doamna Trudy, in schimb, m-a mutat cu toate bagajele de cel putin 10 ori, iar eu am multe bagaje, de la masina de spalat pana la noptiera. Nu ma joc.

Si intamplator, nu m-am gandit pana acum, sotia proprietarului doamnei Trabant, micuta, blonduta si delicata, este cea care rezolva treburile tehnice prin casa, instalatii, prize, fire electrice, inlocuit de broaste si alte minuni. Domnul tobosar fiind un meloman si un boem, total pafaratist si nevinovat. Deci toate se leaga.

*Am un vecin care îsi parchează trabantul chiar sub fereastra mea. Mereu când mă uit pe geam, îl văd mesterind la masinărie, aproape cu tandrete. N-am văzut mergând trabantul cu pricina, desi am văzut deseori locul de parcare cu pricina liber (postarea veche poate fi accesată aici).

UPDATE. Între timp, Trabantul de sub fereastra mea a fost înlocuit cu un Matiz argintiu, pe care proprietarul îl răsfăţa aproape la fel de mult. Spun „aproape” fiindcă nu mai simţeam în aer pasiunea, dragostea, ci doar un oarecare sentiment al daoriei împlinite. De exemplu, într-o zi, femeia omului l-a strigat ca să-l cheme la masă şi el a închis încet portiera, plecând agale spre scara blocului. Se conforma.

În schimb, pe vremea Trabantului pur şi simplu se prefăcea că n-aude, iar dacă închidea portiera, o făcea pe dinăuntru, să fie lăsat în pace. Când mă trezeam dimineaţa îl găseam cu Trabantul, când mă culcam noaptea îi simţeam umbra în jurul fiinţei din carton. Apoi, într-o zi (era vară, fusesem plecat din Bucureşti pentru două săptămâni), pe locul Matizului argintiu am văzut un Peugeot banal, roşu. O maşină oarecare, pe care nimeni n-o bibilea, care stătea nepăsătoare, ca toate celelalte, fără să aibă habar că acolo se întâmplase ceva întrucâtva înălţător.

Am sperat că Omul cu Trabantul se mutase, pur şi simplu, la ţară. Sau, poate, plecase puţin în Ţara Trabantului Iubit, unde femeia lui, rezemată de Matizul argintiu, stătea să-l mângâie pe păr, drăgăstos, în timp ce el mai dădea un luciu parbrizului.

4 comentarii to “Poveste din poveste din poveste. Azi, Dl. Trabant”

  1. Imi plac trabanturile… Pacat ca polueaza prea mult dpdv fonic 😀 Daca s-ar relansa acum un Trabant similar doar ca bineinteles, cu o tehnologie mai noua, cred ca ar avea succes!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: