Maria şi-a agăţat rochia într-un gard. Apucase pe scurtătură fiindcă se grăbea. Urma prima lor întâlnire şi nu voia să întârzie mai mult de cinci minute. Era o rochie albastră din in, înflorată, ce pornea de deasupra genunchilor şi se termina la decolteu, practic. Iar acum devenise o zdreanţă. Nu şi-a putut opri lacrimile şi rimelul s-a întins urât pe obraji. A început să alerge, cu ciudă. Iar atunci când şi-a rupt tocul de la pantoful stâng s-a pornit o ploaie idioată, din senin. Apropo de păr.





