Ţării, cât mai mulţi copii

Statuia lui Traian (cu lupoaica în braţe), de pe treptele Muzeului de Istorie. FOTO: Calin Hera

Statuia lui Traian (cu lupoaica în braţe), de pe treptele Muzeului de Istorie. FOTO: Calin Hera

Etapa a doua a concursului european de proză arhiscurtă are o temă generoasă: „Ţării, cât mai mulţi copii„.

Un posibil context îl reprezintă studiile potrivit cărora populaţia Europei (implicit a României) scade şi îmbătrâneşte. Deja numărul persoanelor de peste 65 de ani e mai mare decât al nou-născuţilor. Ceva informaţii, aici.

Vă aştept textele până în data de 16 17 octombrie, 23:59. Mai jos, textele etapei a doua:

Jurămîntul (OTG)

Disperarea. O simţea zilnic, de la răsăritul soarelui şi pană seara, la apus. Cate-odată şi noaptea, atunci când Paul, mezinul familiei,
plângea necontenit.
Fiind mai mari, Ana şi Vlad o mai ajutau la treburile casei, dar nici ei nu puteau face prea mult. Si pe bună dreptate, cui i-ar arde de muncă la doar 12 ani?
Dupa o noapte albă ( a cata oare în ultimul timp?) şi-a jurat că niciodată nu va face copii.
I-au fost de ajuns fraţii ei lasati în grijă de părinţii plecaţi la muncă în Italia.

La doua capete (LePetitPrince)
Gandul ca de data asta nu va scapa n-o slabise toata ziua si o tinea treaza si acum, mult dupa miezul noptii, cand noaptea se gatuia spre ziua, iar lumina lua incet locul intunericului. Ar fi vrut sa adoarma dar somnul inca o ocolea, si, pe deasupra, trebuia sa se prefaca ca doarme, altfel Tache al ei ar fi vrut sa faca amor, ori ei numai de asta nu-i ardea acum! Apoi i-a venit ideea salvatoare: o sa faca un copil, femeile insarcinate nu pot fi concediate! Iluminata, incepu sa se foiasca in pat.

Liberalism demografic cu Becali (Ion Toma Ionescu)

Măsurile de sporire a natalităţii făceau de o vreme obiectul şedinţelor prelungite la guvern. Premierul şi miniştrii lucrau pe brânci dându-şi obolul să asigure în eprubete viitorul ţării. Operaţiunea trebuia finalizată în sânul partidului. Nici o femeie de la opoziţie nu putea fi beneficiara inseminării artificiale. Se asigura astfel nu doar parternitatea ci şi partinitatea viitorului. Storşi de vlagă guvernanţii, nefăcând faţă, s-au gândit că ciobanul le-ar aduce cu talanţii un strop de viată.

Bunkerul (bogdan)

Când îl sunase Goguț, șeful serviciilor secrete, Guvernatorul crezu că-i doar o glumă tâmpită. Cei doi le mai făceau la o băută mică, dar cu stresul din ultima vreme, orice era posibil. În timp ce coloana oficială străbătea străzile, se gândi la bogățiile pe care Dictatorul le pitise-n bunkerul secret. Mare pezevenchi ăl’ bătrân, să țină secretul până la moarte. Noroc cu extinderea fundației!
Aurul și diamantele visate i se pierdură rapid în tunelul complexului criogenic plin cu ovule fecundate.

Rusinea de la Kabuleni (dragoselu)
“Era inalt, chipes, se topeau femeile dupa el” isi amintesc batranii. “Semnul era pe obrazul stang” mai soptesc ei. Ani la rand, cei mai multi copii din sat s-au nascut avand o alunita pe obraz, pana s-au dumirit inteleptii si au hotarat sa alunge frumosul porcar ca pe-un proscris.
In zilele noastre, satul e trist. Barbatii poarta barbi lungi, femeile au voal ce le acopera fetele, copiii stau mai mult prin case. Acuma cica vin americanii sa faca aici un film despre bin Laden, le iese mai ieftin.

Confort ridicat/Natalitate scazuta (Anca V)
Generatia anilor ’90 de tineri invatau primii pasi spre protejarea actelor sexuale intamplatoare sau nu prin toate mijloacele media. Au urmat ani in care batalia femeilor pentru topul de succes in afaceri nu le-a mai permis sa aibe timp pentru cresterea copiilor. Alegeri cumplite viata-cariera-succes, ajungand o populatie cu succes imbatranita. Avortul a fost cauza majora la limitarea dreptului la viata. Dreptul la viata a fost stins pentru confort si a egoismului atroce al societatii de consum.

499 (Laurean)
Era genul de om care ieşea din mulţime. Acum, lumea se înghesuia pe trotuar, printre florării şi merdenele, el stătea în mijlocul străzii; i se părea că aşa vine 335 mai repede.
Tot el a fost singurul pe care l-a pufnit râsul, fără să-i pese dacă se scrie cu „p” sau cu „b”, când a văzut-o pe blonda aceea cu fusta atât de strâmtă că nu avea cum să ridice piciorul până la scara autobuzului.

Se duse la ea decis şi, arătându-i aglomeraţia, îi şopti mottoul Herei: „Ţării cât mai mulţi… beep!”

Povestea babelor care nu-şi mai amintesc (Pelicanul)
– Ţară, ţară, vrem ostaşi!
În timp ce se piaptănă, babele din sat fredonează o replică dintr-un joc de demult. Nu mai ştiu precis care era jocul (au şi ele o vârstă), dar replica şi-o amintesc foarte bine şi asta le binedispune, le îmbujorează obrajii. O fi de la foc, îşi zice tanti Safta, strabătută uneori de secvenţe de luciditate. „Focul e departe, la a lu’ Măcău”, şopteşte baba Leana, care citeşte gândurile. Ar fi buni acum vreo trei-patru copii ai satului, să stingă focul, nu?
– Dar cine?

– după deadline –

In mahalaua goala (Marian G)

Noi eram acasa cinci copii. Ai vecinilor nostri erau si ei patru. Celelalte familii din mahala se mindreau cu cel putin cite trei. Dupa vreo 35 de ani, in toata bucata aia de sat mai sint doi copilasi ai unor tineri mutati pe-acolo de curind, patru barbati din generatia mea, necasatoriti, betivi si someri, cinci vaduve, doi vaduvoi si sapte case goale peste care se pravaleste dealul.

 

Spovedanie (abra)

… știm că nu avem locuri în creșe și grădinițe, știm că sunt școli cu clase igrasioase și veceuri insalubre, știm că nu avem locuri de muncă pentru tineri. Totuși încurajăm creșterea natalității din toate puterile. Cu vorbe, cu îndemnuri, cu declarații. Cu promisiuni și-amăgiri. Chiar și-atunci când profesorii sunt în stradă. Chiar și-atunci când tăiem indemnizațiile mamelor – șopti plecând cu smerenie capul.

– Ești iertat, fiule. Cincisprezece rugăciuni, trei acatiste și doua zile de post negru.

Fix500

Liberalism demografic cu Becali (Ion Toma Ionescu)
La douã capete (LePetitPrince)
Bunkerul (bogdan)
Ruşinea de la Kabuleni (dragoselu)
Povestea babelor care nu-şi mai amintesc (Pelicanul)

Spovedanie (abra)

 

NOTĂ. Textele primei etape sunt aici. Anunţ în curând câştigătorii primei etape. Pentru Premiul de popularitate, puteţi vota (şi chema prietenii s-o facă, pe pagina de Facebook a acestui blog).

Etichete:

17 Responses to “Ţării, cât mai mulţi copii”

  1. Jurămîntul

    Disperarea. O simţea zilnic, de la răsăritul soarelui şi pană seara, la apus. Cate-odată şi noaptea, atunci când Paul, mezinul familiei,
    plângea necontenit.
    Fiind mai mari, Ana şi Vlad o mai ajutau la treburile casei, dar nici ei nu puteau face prea mult. Si pe bună dreptate, cui i-ar arde de muncă la doar 12 ani?
    Dupa o noapte albă ( a cata oare în ultimul timp?) şi-a jurat că niciodată nu va face copii.
    I-au fost de ajuns fraţii ei lasati în grijă de părinţii plecaţi la muncă în Italia.

    Apreciază

  2. La doua capete
    Gandul ca de data asta nu va scapa n-o slabise toata ziua si o tinea treaza si acum, mult dupa miezul noptii, cand noaptea se gatuia spre ziua si lumina lua incet locul intunericului. Ar fi vrut sa adoarma dar somnul inca o ocolea, si, pe deasupra, trebuia sa se prefaca ca doarme, altfel Tache al ei ar fi vrut sa faca amor, ori ei numai de asta nu-i ardea acum! Apoi i-a venit ideea salvatoare: o sa faca un copil, femeile insarcinate nu pot fi concediate! Iluminata, incepu sa se foiasca in pat.

    Apreciază

  3. Confort ridicat/Natalitate scazuta

    Generatia anilor ’90 de tineri invatau primii pasi spre protejarea actelor sexuale intamplatoare sau nu prin toate mijloacele media. Au urmat ani in care batalia femeilor pentru topul de succes in afaceri nu le-a mai permis sa aibe timp pentru cresterea copiilor. Alegeri cumplite viata-cariera-succes, ajungand o populatie cu succes imbatranita. Avortul a fost cauza majora la limitarea dreptului la viata. Dreptul la viata a fost stins pentru confort si a egoismului atroce al societatii de consum.

    Apreciază

  4. scuze ca-ti dau bataie de cap!
    acum e de 500

    La doua capete
    Gandul ca de data asta nu va scapa n-o slabise toata ziua si o tinea treaza si acum, mult dupa miezul noptii, cand noaptea se gatuia spre ziua, iar lumina lua incet locul intunericului. Ar fi vrut sa adoarma dar somnul inca o ocolea, si, pe deasupra, trebuia sa se prefaca ca doarme, altfel Tache al ei ar fi vrut sa faca amor, ori ei numai de asta nu-i ardea acum! Apoi i-a venit ideea salvatoare: o sa faca un copil, femeile insarcinate nu pot fi concediate! Iluminata, incepu sa se foiasca in pat.

    Apreciază

  5. Bunkerul

    Când îl sunase Goguț, șeful serviciilor secrete, Guvernatorul crezu că-i doar o glumă tâmpită. Cei doi le mai făceau la o băută mică, dar cu stresul din ultima vreme, orice era posibil. În timp ce coloana oficială străbătea străzile, se gândi la bogățiile pe care Dictatorul le pitise-n bunkerul secret. Mare pezevenchi ăl’ bătrân, să țină secretul până la moarte. Noroc cu extinderea fundației!
    Aurul și diamantele visate i se pierdură rapid în tunelul complexului criogenic plin cu ovule fecundate.


    Călin, am o mică rugăminte. partea aceasta: Mare pezevenchi ăl’ bătrân, să țină secretul până la moarte. Noroc cu extinderea fundației! ar trebui să fie pusă în cursiv/italic. mulțumesc și noapte bună!

    Apreciază

  6. Noi eram acasa cinci copii. Ai vecinilor nostri erau si ei patru. Celelalte familii din mahala se mindreau cu cel putin cite trei. Dupa vreo 35 de ani, in toata bucata aia de sat mai sint doi copilasi ai unor tineri mutati pe-acolo de curind, patru barbati din generatia mea necasatoriti, betivi si someri, cinci vaduve, doi vaduvoi si sapte case goale peste care se pravaleste dealul.

    Apreciază

  7. Spovedanie

    … știm că nu avem locuri în creșe și grădinițe, știm că sunt școli cu clase igrasioase și veceuri insalubre, știm că nu avem locuri de muncă pentru tineri. Totuși încurajăm creșterea natalității din toate puterile. Cu vorbe, cu îndemnuri, cu declarații. Cu promisiuni și-amăgiri. Chiar și-atunci când profesorii sunt în stradă. Chiar și-atunci când tăiem indemnizațiile mamelor – șopti plecând cu smerenie capul.
    – Ești iertat, fiule. Cincisprezece rugăciuni, trei acatiste și doua zile de post negru.

    Apreciază

  8. In mahalaua goala
    Noi eram acasa cinci copii. Ai vecinilor nostri erau si ei patru. Celelalte familii din mahala se mindreau cu cel putin cite trei. Dupa vreo 35 de ani, in toata bucata aia de sat mai sint doi copilasi ai unor tineri mutati pe-acolo de curind, patru barbati din generatia mea, necasatoriti, betivi si someri, cinci vaduve, doi vaduvoi si sapte case goale peste care se pravaleste dealul.

    Apreciază

    • Da, merci, calculatorul de-acasa imi zicea ca-s 500 de semne in PA-ul asta. Acum am vazut ca in cel de la birou imi arata 501. Daca in calcul tau zice 500 e ok, daca nu se taie un „u” la „nu avem”, devine „n-avem” si ne incadram in 500, loool.

      Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: