Archive for septembrie, 2012

12/09/2012

Zâmbesc, deci exist

O cană cu ceai şi zâmbetul meu, aşa cum e

O cană cu ceai şi zâmbetul meu, aşa cum e

Mi-a plăcut mereu să zîmbesc şi, fireşte, îmi plac oamenii care zâmbesc frecvent. E un picuţ mai greu să găseşti o masă critică de zâmbăreţi naturali în spaţiul carpato-danubiano-pontic, unde oamenilor le-au fost lăsate feţe mai degrabă mohorâte, dar ei există şi sunt bine mersi. Ştiu că Alexandra alcătuise o colecţie impresionantă de oameni care visau la ea în studio, cu ochii închişi – şi cu zâmbetul pe buze!

Ăştia de la Colgate cer zâmbete de la oameni. Ideea e generoasă: descarci o fotografie cu tine zâmbind într-o aplicaţie pe facebook şi ăia de la Colgate donează la Crucea Roşie atâtea produse câte zâmbete primesc (regulamentul e aici). Fair enough!

Chinezu a ridicat un pic miza, în sensul că te îndeamnă, pe tine, blogger, să scrii despre asta pe blog (după ce ai urcat poza cu zâmbetul tău fermecător şi ai dat share şi like) şi să-ţi îndemni prietenii să facă la fel. Ceea ce, iată, fac cu toată plăcerea.

read more »

12/09/2012

Domnul Lică, traversat de gânduri

„Traversăm şi noi mai cu talent?!”. Dl Lică nu ştie că întrebarea îl vizează. Stă de câteva minute pe bordură şi priveşte fascinat intersecţia prin care trec zeci de maşini pe minut (asta când nu stau, oprite de semafor, şi mişună printre ele vânzători ambulanţi, cerşetori şi ştergători de parbrize). Zeci de maşini şi cel puţin tot atâtea poveşti pe care nu le va afla niciodată, dar îi face bine să-şi imagineze frânturi. Alungă astfel, preţ de câteva minute, gândurile despre propria lui poveste.

10/09/2012

Cum să câştigi 2.199 de lei

„Azi am câştigat 2.199 de lei!”. Când vorbeşte singur, inginerului Popescu nu-i pasă dacă e singur-singur. Acum l-a auzit Ilarion, care a făcut mai întâi ochii mari, apoi i-a mijit. „Ce noroc au unii”, şi-a zis el, făcând mutra aia întrebătoare socotită irezistibilă, cândva, de nevastă-sa, care acum îi spune că nu mai găseşte nimic bun la el şi nici n-are chef să mai caute. „Era să cumpăr un TV LCD, dar am decis că-i mai bine să renunţ de tot la televizor”, l-a lămurit ing. Popescu, în treacăt.

08/09/2012

Cum a devenit dl Lică un fandosit

Mai întâi au fost grătarele în piramidă, cu peştii care sfârâiau până deveneau crocanţi. Au urmat corturile – temple demontabile închinate Bucuriei. Cu toţii cântau, italienii erau cei mai gălăgioşi. Fete cu piepturi robuste cărau câte opt halbe de un litru (e o barbarie să-i spui halbă unei mass, dar a recurs la şiretlic ca să priceapă mai bine vecinii de bloc). De dragul amintirii, dl Lică a spus nu invitaţiei la Oktoberfest-ul din Parcul Tineretului.
– Un fandosit, a îngânat vecinul refuzat.

%d blogeri au apreciat: