La început a fost femeia. Striga, aproape cântat: „Fier vechi, fiare luăăm!”. Apoi a apărut, zdrăngănindu-se, căruciorul tras de bărbat. Era ca o melodie urbană din care, ritmul o cerea, nu puteau lipsi claxoanele şi scrâşnetul frânelor. Privită de la balconul etajului X, scena părea jucată prost. Maşina nu s-a răsturnat şi nici n-a explodat. Sângele n-a ţâşnit din capul zdrobit al bărbatului, doar s-a întins o pată mare pe asfalt. Femeia amuţise, deoparte. Mortul nici măcar nu era bărbatul ei.
La început a fost femeia
8 comentarii to “La început a fost femeia”
-
-
-
-
Aproape ceea ce am redat, altfel mi-ar trebui mai mult de 500 de semne ca să explic şi s-ar duce tot farmecul, cât va fi fiind el.
ApreciazăApreciază
-
-
E cu un anumit sens, aici, foarte, foarte subtil. Nu prea imi iese. Incepe sugestiv ca la inceput a fost femeia, dar dupa care apare un mort… si femeia poarta pacatul? 🙂 vin eu si ma gandesc 🙂
… sunt multe variante… oricum…
sunt multe simboluri si ca acesti oameni pot provoca accidente….
lasa loc la multe interpretari… e cu mult talc
Foarte frumos PAApreciazăApreciază
-
Cred că are şi tâlcuri pe care nu le ştiu nici eu (mi se întâmplă adeseori asta). Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 