Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Laurean merge mai departe. A ajuns la Sonetul XXI (dar a mers „pe sărite”). Delectați-vă!
(Pe mine mă obsedează primul vers: „de muze n-am să mă mai las stârnit”).
SHAKESPEARE – Sonet XXI
De muze n-am să mă mai las stârnit,
De frumuseţea lor sulemenită,
Cu cerul însuşi te-am împodobit
Orice fălos doar cu-n fălos repetă,
Prietenul Laurean, foarte atent la comentariile pritenilor acestui blog, a dorit să scrie un „Cuvânt spre dumerire”, ceea ce s-a şi întâmplat:
„Făptașul acestor tălmăciri nu se găsește în necunoașterea inocentivă a tâlcurilor atribuite de secole sonetelor de față. Îi este la fel de limpede că este contemporan cu fenomenul Bob Wilson, care asociază identitatea sa sexuală cu citirea avangardistă a iubirilor prietenului nostru Will.
„Sonetul 27, înainte să-l pun pe facebook” (unde e, deja, o pagină dedicată acestui proiect, n. mea). Atât mi-a spus prietenul Laurean, apoi mi-a trimis minunăţia de mai jos.
A, a mai făcut precizarea că e, probabil, cel mai tradus (în limba română) sonet shakespearian şi mi-a oferit un link ales (cu alte traduceri celebre – mai că aş face un poll).
SHAKESPEARE – Sonet XXVII
Împovărat, grăbesc spre patul meu,
Astâmpăr celui frânt de colindat;
Vă rețin atenția cu un scurt detaliu tehnic. Este vorba de felul în care a transmis Digi24 informațiile despre exit-poll: cu un repoter care părea că e acolo, dar era în altă parte. Tehnic, e destul de ușor de înțeles. Cred că partea cea mai grea, după ce ai înnădit toate sîrmulițele, e cea din cârca reporterului, care trebuie să se prefacă, să pretindă că e într-un loc pe care nu-l vede și că reacționează cu niște oameni invizibili. O face Nora Dincă când prezintă vremea la hartă, dar aia e peace of cake în comparație cu ceea ce a făcut Ioana Hagi-Stan aseară, zic niște specialiști.
„Studioul virtual e lumea în care ai posibilitatea să te joci. Reporterii jonglează cu privirea și imaginile, cu grafica și cu esența știrii într-o încăpere verde și goală”, zice Ioana. Aici găsiți mai multe ziceri de la cei implicați în procedeu.
Ceea ce vreau eu să mai adaug e că nu-i departe ziua în care vom fi înconjurați de holograme, de n-o să mai știm să facem diferența fără să pipăim și să urlăm că „este!” și ne vom bucura când vom avea de a face, printr-un studio de știri, cu un robot cinstit, ale cărui încheieturi mai scârțâie câteodată, dacă nu le ungi bine.
Părerea mea 😉
Afişe electorale în vitrina unui aprozar, căci cele mai roz fructe sunt, se ştie, cartofii electorali Foto: Calin Hera
Cum oare poate fi ilustrată mai bine campania electorală decât cu o vitrină de aprozar dintr-un oraş mic, plină de promisiuni roz în care nu crede nimeni?
Postez această fotografie şi pentru a reintra în circuitul Miercurii fără cuvinte.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 