Am câțiva studenți, cărora le-am dat ca temă să alcătuiască site-uri, pe platforma WordPress, care să aibă, la o adică, șansa de a se dezvolta. Intenția declarată a fost de a-i familiariza nițel cu bucătăria unui produs media online și de a-i ajuta să le crească niște aripi folositoare. Așa cum mă așteptam de la niște masteranzi în Jurnalism, câteva site-uri sunt cu adevărat reușite, ceea ce mă face să mă mândresc (meritul fiind 100% al lor, trebuie să recunosc!).
Iată, mai jos, la ce mă refer:
Printscreen kilometrulzero
Ina fotografiază, e o pasiune a ei. După o discuție pe care am avut-o la primul sau al doilea seminar, s-a lansat într-un proiect ambițios și cu mare potențial: să fotografieze zi de zi, din același unghi, așa-numitul kilometru zero al democrației („golanii” din Piața Universității 1990 știu de ce).
A trecut de atunci o jumătate de anotimp și, dacă va reuși să închidă cercul celor 365 de zile, colega mea mai tânără va fi desăvârșit o lucrare cel puțin menționabilă.
Inevitabil, zilele trecute a ajuns să abordeze filosofia kilometrului zero, adunând kilometri zero din diferite colțuri ale lumii și pornind o discuție interesantă cu întrebaerea „care e km 0 pentru tine?”.
Cristina e pasionată de tenis, așa că și-a propus să facă un site dedicat sportului alb. Întreprindere riscantă, pentru că e greu să vii cu lucruri noi într-un domeniu acoperit de jde mii de site-uri și televiziuni și în care România nu prea are multe exclusivități de oferit. Dar importantă e pasiunea, care poate înfrânge orice obstacol, nu-i așa?
Victor iubește orașul București sau cel puțin încearcă să-l înțeleagă. Site-ul lui e făcut bine, foarte bine, și aduce zilnic în prim-plan secvențe bucureștene care, dacă se vor aduna vreme de un an, vor putea oferi o imagine-puzzle-document a Capitalei României în anul de grație 2012. Sunt foarte multe postările care îmi plac pur și simplu (m-aș fi fălit cu ele dacă ar fi apărut pe blogul meu), așa că dau link la ultima. Chiar vă recomand acest site (pentru blogroll) și sper ca Victor să ducă povestea mai departe și după ultima oră de seminar.
Irina și-a propus să adune minunățiiși ciudățenii într-un singur loc. Chiar dacă v-ați delectat/intrigat deja cu unele dintre ele, poate fi util să ai la îndemână un fel de almanah online.
Violeta a realizat un site în care a adus întâmplări cu și despre copii/bebeluși. Ultima postare arată că Violeta are și umor, nu doar sensibilitate: „De când cu Zelist-ul, am auzit și eu de A-listeri. Și am avut o revelație: nu-i corect. Ar trebui să se vorbească și despre Bebe-listeri.”
– articol în curs de actualizare –
Călin Hera. PA-uri şi mirări 