Trec adesea, de când mi-am schimbat jobul, pe strada Colței. Până nu demult, mă întrista părăginirea Spitalului Colțea, pe care mi-l imaginam ca pe un palat ce poate să fie. De-o vreme, clădirea spitalului chiar are aspectul acela care mă face, uneori, să mă gândesc la Bucureștiul frumos. E faină chiar și privită din lateral 🙂
NOTĂ. Fotografia de mai sus face parte din seria Vedere din Bucureşti, în cadrul căreia am mai publicat fotografiile: Semafor cu Proconsul, Bloc cu cioară şi pescăruş, Negustorii de pe Hristo Botev, Basarabia e România în tot Bucureştiul, Culorile toamnei în Herăstrău, Ziare proaspete şi reviste colorate, Dl. Lică şi fleica lui Ilarion, După blocuri suntem noi, Podul Băneasa s-a ridicat, Blănăria cu balcon, Iz pe Parfumului, Organele nu mai revine, A început marea desfrunzire, dar și fotografia din Ce nu e proza arhiscurtă.