plouă mărunt atât de mărunt
încât ploaia intră în buzunare
făcând mici bălţi (trecătoare)
şobolanii urcă pe harta patriei
o ţară bogată şi frumoasă
ca o injecţie intravenoasă
iată un amurg temperat continental
ca într-o lecţie de geografie – şcoala veche
acum soarele apune la tevebingo (după ureche)
speranţe mai au acum doar naivii
care (uitând să plece) ţopăie prin întuneric
cu cheliile ca nişte girofaruri ridate feeric
coafurile lor simple sunt pete de culoare
ale ţării alăptate cu ploi cenuşii
în care (culmea) încă se nasc copii
UPDATE (notă necesară).
Acest poem a fost inspirat de un PA mai vechi, cel de aici.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 