Un buchet de floarea-soarelui
Mie-mi place floarea-soarelui, cel mai mult, atunci când e pe câmp şi se trezeşte, dimineaţa, se pală repede pe ochi şi priveşte repede spre Stăpân. E un amestec de culoare, puritate, supunere şi voioşie care nu poate da greş. Cred că oricui îi place.
Nu mă puneţi să sparg seminţe de floarea-soarelui (nici la meci). Nici uleiul nu e marea mea slăbiciune, poate de când, în copilărie, a trebuit să spăl într-un lighean mare, vreo 60 de sticle de ulei.
Dar floarea-soarelui, faza pe câmp, mă dă gata.