Avea opt ani când a auzit vorba cu chiorul şi ţara orbilor. Ca să priceapă, a mers până la uşă, cu ochii închişi. S-a ridicat (după ce a căzut) şi abia apoi a ridicat pleoapele; i se întipărise în minte senzaţia. A reluat experimentul acoperind cu mâna un ochi şi ţinându-l deschis pe celălalt. De-aia l-au fascinat mereu oamenii cu baston alb, însoţiţi de câini (sau nu) de pe stradă, pentru că a încercat să înţeleagă viaţa fără culori. Şi de-aia a ajuns să fie fascinat de viaţă, pur şi simplu.
Chiorul e rege în ţara orbilor
11 Responses to “Chiorul e rege în ţara orbilor”
-
-
-
-
-
imi cer scuze…schimbasei fata blogului si se pare ca am confundat blogul…mii de scuze…am fost convinsa ca nu vei aproba comentariul…nu pot sa indrept,am gresit…te rog inca odata sa nu iei in seama comentariul acela!
ApreciazăApreciază
-
rokssana, sunt adeptul libertatii totale de expresie
recunosc, însă, uneori reactionez când libertatea asta atentează grav la alte libertăti, ceea ce, fireste, nu e nici pe departe cazul de fatăApreciazăApreciază
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 