Archive for ianuarie, 2011

10/01/2011

Festin cu Mălăele

Recunosc: nu mi-a plăcut Horatiu Mălăele. Chestia asta o am din scenetele TV pe care, vrând-nevrând, le urmăream la TV Ceausescu si din desenele lui (inconfundabile) publicate în revistele vremii. Mi se părea un snobism să spui că-ti place Mălăele, pe care mi-l imaginam doar în roluri de student/proaspăt absolvent/intelectual pretentios si nereal de complicat. (Dacă nu mă însel, si rolurile din filmele în care era distribuit atunci.)

Mi s-a întâmplat un lucru ciudat: din cauza asta (respingerea lui Mălăele si a lui Stefan Radof – despre care sper să vorbesc cu altă ocazie), am ocolit mereu Teatrul Nottara, în studentie – cred că am fost doar la 3-4 spectacole acolo, în toti acei ani.

Preferam Teatrul Mic, Foarte Mic si Bulandra (alegeam în special spectacolele de la Grădina Icoanei).

Andrei Serban, cu Trilogia greacă si directoratul de la începutul anilor ’90, mi-a adus în top Teatrul National. În ultimii 20 de ani am oscilat între National si Bulandra, fără a „experimenta”, însă, atât cât mi-as fi dorit (dar mi-am propus să repar chestia asta – si multe altele).

Am făcut o atât de lungă introducere pentru că aseară mi s-a mi s-a întâmplat ceva extraordinar: m-a fascinat Mălăele. Are parte de un rol foarte ofertant în Dineu cu prosti, scris de Francis Veber. Dar, cred, nu doar rolul e de vină, ci – mai aels – calitatea indubitabilă de actor talentat si inteligent pe care o are Horatiu Mălăele.

Scenă definitorie din „Dineu cu prosti” (Francis Veber), spectacol regizat de Ion Caramitru la Teatrul National. Fotografie luată de pe site-ul TNB.Scenă definitorie din „Dineu cu prosti” (Francis Veber), spectacol regizat de Ion Caramitru la Teatrul National. Mălăele având una dintre celebrele si spumoasele lui convorbiri telefonice, sub privirea încremenită a lui Serban Ionescu. FOTO: tnb.ro

În Dineu (regia Ion Caramitru), Horatiu Mălăele umple scena, tine publicul în mână si, timp de aproape două ore (incluzând reprizele de aplauze de la final), te face pe tine, spectator, să râzi cu poftă.

E bine când râzi, uiti de necazuri (dacă ai), de frigul de afară (dacă e frig), de ziua de leafă (dacă e, încă, departe), de rahaturile de la televiziuni s.a.m.d. E sănătos să râzi. Iar dacă se întâmplă să te regăsesti în vreo secventă, în vreo frântură de replică sau de situatie, în oricare (preferabil nu în prea multe!), atunci – cu sigurantă! – râsul devine cu adevărat sănătos.

Povestea n-are rost să fie povestită; merită văzută. Totul se desfăsoară în acelasi decor, un living dintr-o casă pariziană (nefiind nevoie să se schimbe decorul, nu e nevoie nici de pauză). Serban Ionescu îsi joacă rolul mai mult decât decent, Alexandru Bindea la fel. Costina Ciuciulică mi-a plăcut mult mai mult în Toti fiii mei (chiar mi-a lăcut acolo!). Dar Mălăele face toti banii. Fiecare mimică e gândită si pare naturală, fiecare gest are darul să comunice (chiar si aprecierea de la final, gen „se poate mai bine cu aplauzele în partea stângă”).

Recomand!

P.S. Pe Stefan Radof l-am descoperit si apreciat în Senatul României si în rolul Iuliu Maniu. Târziu, dar definitiv.

06/01/2011

O discutie despre Filantropica

Pentru că am spart deja gheata, prezentându-vă niste crâmpeie de discutie din Pahico, azi vă arăt alta. De data asta e vorba despre filmul Filantropica. Vă las să, dacă doriti, cititi.

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (1)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (2)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (3)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (4)

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org. P.S. Click pe ele pentru imagine mărită si, deci, pentru lectură lesnicioasă si, presupun, agreabilă!

NOTĂ. Aici e ceea ce am scris eu mai de mult despre Filantropica si topul celor mai bune filme românesti, alcătuit de mine.

UPDATE. Se cuvine să adaug ultima replică a lui Laurean.

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (5)

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (6)

05/01/2011

Fotografia zilei

Am primit de la Lucian, care a citit postarea mea despre eclipsă, un link. (Lucian îmi zisese ieri că fotografia mea, modestă, e bună. Apoi, azi, mi-a oferit linkul cu pricina. Ca si cum ar fi vrut să-mi spună că ieri a glumit.)

Asa am ajuns la această fotografie, făcută de Cătălin Păduraru, din Fundulea, judetul Călărasi, fotografie pe care, bineînteles, site-ul http://www.skyandtelescope.com a urcat-o la loc de cinste.

Fotografia eclipsei partiale de soare din data de 4 ianuarie 2011, văzută din Fundulea, România. FOTO: Cătălin Păduraru


Imaginea eclipsei partiale de ieri, asa cum a fost ea văzută din Fundulea, judetul Călărasi. FOTO: Cătălin Păduraru. Am luat fotografia de aici.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită

Altfel spus, iată ce poate face un Canon 40D, Vixen VMC110L, asezat bine pe trepied.

UPDATE. Am adăugat, pentru că am voie, fotografia în toată splendoarea ei. Las, mai jos, si captura de pe site-ul cu pricina si vă trimit pe site-ul lui Cătălin, unde chiar aveti ce vedea!
FOTO: Catalin Paduraru, Fundulea. Sursa: http://www.skyandtelescope.com/community/gallery

05/01/2011

Primul cabanier de la Pietrele

Maria Magdalena Hamza (dreapta) într-o fotografie făcută în anul 1940. În centru apare, în cămasă, tânărul grof Ocskay, un apropioat al cabanierei. Undeva, în cadru (încă nu l-am identificat) e Nicolae Timar, care avea atunci 15 ani si acum 85. FOTO: Arhiva NICOLAE TIMAR

Maria Magdalena Hamza (dreapta) într-o fotografie făcută în anul 1940. În centru apare, în cămasă, tânărul grof Ocskay, un apropiat al cabanierei. Undeva, în cadru (încă nu l-am identificat) e Nicolae Timar, care avea atunci 15 ani si acum 85. FOTO: Arhiva NICOLAE TIMAR

Am primit alaltăieri*, de la Ciprian Iancu, un text îndărătul căruia se află o poveste fabuloasă, care bate filmul (sau îl poate provoca). Este povestea Mariei Magdalena Hamza, aşa cum a putut s-o reconstituie, deocamdată, Ciprian (care a stat de vorbă cu câtiva oameni care au cunoscut-o pe Regina Munţilor Retezat).

Dacă mă va ajuta Dumnezeu (si va pune osul si Ciprian), spre sfârsitul acestui an aş putea să vă anunţ încropirea unui proiect ambiţios legat de povestea Mariei Magdalena, o femeie bărbătoasă, aflată în interiorul unor istorii savuroase sau crâncene, în mijlocul unui peisaj de Rai si al unor oameni în fata cărora mi-as scoate, bucuros, pălăria.

*Recunosc, cu mâna pe steagul rosu cu tricolor: textul l-am primit în urmă cu vreo 8-9 zile, dar abia acum i-a venit rândul să intre în ziar.

04/01/2011

Marti, după Revelion

V-am vorbit adeseori despre Pahico, locul în care s-a născut proza arhiscurtă. Acum vreau să vă arăt ceva (cu mentiunea că discutiile din Pahico sunt, acum, ca la reducerile care stau să urmeze: cu 70% mai putine, dar, încă, foarte foarte interesante.

Printscreen al unei minicronici cinematografice postată de Laurean în forumul de discutii al Pahico, la capitolul Cinemagia.Printscreen al unei minicronici cinematografice postată de Laurean în forumul de discutii al Pahico, la capitolul Cinemagia. P.S. Click pe foto pentru imagine mărită (eu zic că merită citit!)

În principiu, sunt de acord cu părerea lui Laurean (un meserias). Am văzut filmul lui Radu Munteanu într-o seară de luni, după Crăciun. Aveam oaresce asteptări de la acest film, care se bucurase de cronici bunicele. La final (dar si pe parcursul filmului) am fost mai degrabă dezamăgit. Nu de faptul că filmul nu are coadă. Asta îmi place, se termină ca un PA. Dar m-a deranjat si pe mine excesul de cadre lungi, neslefuite, asa cum m-a deranjat lipsa de plauzibilitate a unor scene (de exemplu, vizita lui la Constanta, în casa mamei amantei). De asemenea, punctul culminant, acela în care el îi spune sotiei că iubeste pe altcineva, mi se pare inegal: are si faze foarte bune si minusuri.

Desi am remarcat deja destui actori care-mi plac (Dragos Bucur e unul dintre ei), regizori si scenaristi buni, mult lăudata cinematografie românească e, încă, în căutarea unei identităti. Cred că e, încă, la stadiul de atelier. As vrea să văd filme cu poveste plauzibilă, interesantă, cu cadre rezonabil de lungi.

P.S. Rămân în plasa lui Nae Caranfil.

UPDATE. Am găsit si o cronică pozitivă (am preferat s-o iau de pe un blog, nu din vreo revistă sau rubrică de profil din vreun ziar, că autorii de acolo sunt, bineînteles, din altă ligă).

 

UPDATE. Am acordul Cercului să vă arăt o continuare a discutiei despre Marti, după Crăciun 😉

Printscreen din conferinta Pahico, partea în care se discută despre filmul lui Radu Munteanu, „Marti, după Crăciun”Printscreen din conferinta Pahico, partea în care se discută despre filmul lui Radu Munteanu, „Marti, după Crăciun”.

P.S. Click pe imagine pentru a putea citi în conditii bune. Merită!

04/01/2011

Eclipsa de soare văzută de la etajul opt

De când a aflat de eclipsa partială, lui Ilarion i-a intrat în cap ideea că aceasta e prima miză cu adevărat importantă a noului an. E o prostie, si-a zis, totusi, în timp ce căuta ochelarii de la eclipsa din 1999. Apoi a început să ningă. Si dacă va rata eclipsa din pricina norilor? Nu mai avusese superstitii din copilărie (când număra masinile rosii de pe stradă), dar acum, dacă tot s-a încurcat cu asta si-a zis: dacă văd eclipsa, am un an bun, dacă norii mi-o acoperă, va fi rău. Iar fumul norilor l-a ajutat să nici nu-i trebuiască ochelarii.

FOTO (cu telefonul): Călin HeraAm fotografiat eclipsa cu telefonul. Ceea ce îmi place la această fotografie nu e soarele din care a muscat o zână, ci spărtura norilor care e ca un soare mai mare. FOTO: Călin Hera

NOTĂ. Aici găsiti lucruri mai serioase despre eclipsa de azi, inclusiv foto.

03/01/2011

Cireșarii mei

As vrea să pot spune în 500 de semne de ce îmi plac atât de mult cărtile lui Constantin Chirită (mi-a plăcut si trilogia „Alb”, dar, fireste, mă refer acum în special la Ciresarii).

Coperta volumului 5 al Ciresarilor. Cam jerpelită, dar foarte-foarte dragă mie.
P.S. Click pe foto pentu imagine mărită!

Prima oară am auzit de Ciresari de la un coleg de clasă (cred că eram într-a doua, spre sfârsit). Tudor îl chema (poate Tudor Silaghi, dar nu sunt sigur). Ne întreceam în lecturi, eram mândri că descoperisem plăcerea asta. Mi-a zis într-o zi că a citit el o carte, Ciresarii, care era despre niste tipi care stăteau cocotati într-un cires si aruncau cu cirese (sau sâmburi) în trecători. Mă rog, ceva de genul ăsta. Mi s-a părut deopotrivă stupid si amuzant, asa că mi-am propus să citesc si eu cartea asta. Dar n-o aveam si nu stiam unde s-o caut si, mândru, nu puteam să i-o cer lui.

read more »

02/01/2011

Prima mirare din 2011

Ironia sortii: am rămas în Bucuresti de revelion si în această seară mă voi înghesui pe străzi si bulevarde, în drum spere casă, cu cei care se vor întoarce de pe Valea Prahovei sau pe unde se vor fi dus să petreacă.

Altfel, recunosc că-mi plac momentele-simbol, desi îmi propun adeseori să le tratez cu indiferentă (măcar interioară); trecerea dintre ani e o conventie si atât. Sau, ca să fiu optimist, un pretext.

(Iaca gând scris în data de 2 ianuarie. Măi, măi)

ÎNTREBARE. Dacă ar trebui să ilustrez această mirare, ce s-ar potrivi?

Etichete: ,