«   |   »

Ca o carte deschisă sunt pentru tine

Atunci când tu mă priveşti mă simt
ca în copilărie (când nu puteam să mint).
Sunt ca o carte deschisă.
Sunt răsfoibil.
Sunt o succesiune de pagini (scrise mărunt).

Şi totuşi, nu sunt transparent. Altfel,
ai vedea până dincolo de mine,
ai putea admira peisajul (din spatele meu).
Ai spune: iată o iluzie optică.

Şi ai trece mai departe.

Dar tu, tu te mulţumeşti
să mă răsfoieşti. Nu ştiu cum faci,
dar ajungi să te lăfăi
prin zona în care am inima (ca o pisică interioară răsfăţată).

NOTĂ. Acesta e un exemplu tipic de transformare a unui PA într-un poem (am mai dat unul aici). Un exemplu tipic de risc (asumat sau nu) pe care îl are cineva care scrie poezie si scrie si proză arhiscurtă. Cred, sincer, că acestui trext îi sade mai bine ca poem decât ca PA, asa cum fusese el scris initial. Ca poem a apărut si în cartea mea.

Posted on 04/12/2010 at 00:28 in Mirări, Poezii   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: , , , , , ,

21 Responses to “Ca o carte deschisă sunt pentru tine”

    
  1. Avatarul lui valeria
  2. Avatarul lui Gabriela Elena
    Gabriela Elena
    04/12/2010 la 10:07

    Daca toti am alege sa fim carti deschise pentru cel/cea de langa inima noastra, nu s-ar mai inchide pecetile atator frumoase carti ce ascund povesti de dragoste, ce vor ramane vesnic ferecate intre filele lor, realitatea frunzarind foi ce zboara aiurea, purtate de vant.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui g1b2i3
    g1b2i3
    04/12/2010 la 23:48

    O fi proza, dar mie-mi place ca poem.
    Uneori ma gandesc ca sunt si eu o carte deschisa si zic ca asa trebuie sa fie o carte. 🙂
    O duminica frumoasa!

    Apreciază

    Răspunde
  4. Avatarul lui Dan
    Dan
    05/12/2010 la 11:27

    dar ajungi să te lăfăi/ prin zona în care am inima (ca o pisică interioară răsfăţată).

    Nu e o critică, ci pur şi simplu o constatare: îţi place verbul a (se) lăfăi. L-ai mai folosit în cel puţin alte două poezii:
    se lăfăie ziua/ în ochii mei sepia („şi iar”)
    numai cât să se mai lăfăiască o dată/ apoi iese din mare („Îmi pun singur miere în ceai”)

    Apreciază

    Răspunde
  5. Avatarul lui incertitudini
    incertitudini
    05/12/2010 la 17:20

    Lângă cartea ta deschisă, Moșul să aducă, mereu altele, noi..
    Tu să scrii, mare, vizibil numele- Călin, ca un nesfârșit Poem de vise!!

    Apreciază

    Răspunde
  6. Avatarul lui anca
    anca
    07/12/2010 la 18:56

    Răs-foit sau nu…esti insemnat de-un Semn de carte…
    de Poezie, fireste 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Trackbacks

    

Răspunde-i lui Dan Anulează răspunsul