PAltă zi (proză arhiscurtă)

Tema ultimei etape a concursului de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon este

Altă zi

Deadline: miercuri, 17 noiembrie, 23.59. Baftă!

MANIE (LeeDee P)
Dl. Lică are mania de a purta în fiecare altă zi din săptămână, o cravată nouă: luni, când își duce băiatul la școală, cravata cu Donald Duck și Mickey Mouse; marți, când își duce fata la grădiniță, cravata cu floricele roșii; miercuri, seară de teatru cu nevasta, cravata cu dungi bleumarin; joi, lansare de carte, cravata roz; vineri, discurs la Parlament, cravata Pierre Cardin; sâmbătă, ieșire cu băieții la o bere, cravata portocalie, Bergenbier. Mai greu e duminica, când stă acasă, în trening…

Stânca submarină (Dan)
Am văzut-o mult mai târziu, undeva în Oceanul Indian, într-o dimineaţă care debuta ca în oricare altă zi. Era ora aceea, nici noapte şi nici zi pe de-a-ntregul, când rămâi fără grai în faţa amestecului subtil de soare, ceaţă şi mare, iar aerul se distilează din lumină şi culoare ca într-o acuarelă de Turner. Fumul alb părea că se ridică din spatele perdelei de vegetaţie, iar melodia monotonă nu avea nimic omenesc. Legenda spune că insula e locuită de spiritele tuturor navelor dispărute vreodată.

Fara ea (LePetitPrince)
S-au despartit fara sa-si ia la revedere. Cand a plecat, i-a lasat un bilet, ca sa nu-l mai trezeasca. Ii scria ca se intoarce peste doua zile. Parca o vedea cum l-a pus in graba sub telefon, pe hol, in timp ce se imbraca, parca auzea ţocaitul grabit al tocurilor ce se indreptau spre usa de la iesire. Si-o imagina chiar si pe strada: isi incheia nasturii ramasi descheiati la sacou. Deci maine va fi alta zi fara ea. De parca ar fi contat ca lipseste o zi-doua. Lui oricum i se va parea o vesnicie.

Repetentul (Victor)
– Eşti pregătit? îl întrebă preşedintele comisiei.
Nu, nu era. Se gândi la creaţiile Lui. La oamenii care reuşeau să-L surprindă chiar şi după milenii. Îi iubea. Chiar şi acum când mulţi Îl uitaseră. Cum îi iubise şi atunci când aproape că-I dăduseră experimentul peste cap şi rămăsese repetent din cauza asta. Experimentul Iisus. Dovedise însă că avea dreptate. Se gândi la tema lucrării: Toţi profeţii sfârşesc violent.
Pentru miliardele de subrutine din micul său calculator era doar o altă zi. Pentru El era ziua în care absolvea Şcoala de Zei.

Dl. Lică trăieste în zig-zag (Călin)
Atent la detalii, dl. Lică se observa la miezul noptii, când se trece dintr-o zi în alta. Face acest experiment la fiecare aniversare si la fiecare An Nou. Cum nu i s-a întâmplat niciodată să i se pară ceva schimbat la „si un minut”, a dedus că viata nu e o linie dreapta care urca sau coboară lin, că transformările nu se fac lent. Dimpotrivă, devenirile sunt bruste, cauzate de evenimente concrete, uneori brutale. „Graficul vietii e un zig-zag”, zice. Poate da explicatii clare pentru fiecare rid.

Numaratul bobocilor (Petra)
Ochii mari, negri, goi. Privea un punct fix, de pe o banca rosie de sub un tei aramiu. Isi vedea toate zilele, curgand de-a valma, pornind de la cea de mai demult amintire pana in prezent. The road ahead is lined with broken dreams… Stia ca nu si-a indeplinit prea multe din visele avute, ca zilele intra in sac, iar sacul pe care il are in spate e cam gol. Credea ca va plange acum, dar se simtea mai puternica si mai increzatoare. Si-a spus ca va veni o alta zi cu multe vise si a zambit nostalgic.

Hashishinul (Bogdan)
Se trezi speriat de tacerea mortii asternuta peste padurea deasa. Dadu sa se ridice, pregatit sa lupte. Apuca sa faca doar un pas, nimerind in bratele Printului. De uimire, nici un strigat nu-i iesi din gura cand fu strapuns de otelul rece, astfel ca padurea ramase tacuta si parca, inca putin adormita. Insa ochii soldatului hashishin apucara sa vorbeasca si Printul stiu c-avusese mare noroc sa fie pus in garda, la timp, de scrisoarea mamei lui. Cerul diminetii se lumina de zorii unei alte zile.

Instalatorul (Bogdan)
“L-ai conectat?”
“Da. Esti sigur ca nu trebuia sa-l formatam inainte?”
“Stai linistit, l-am mai instalat o data, la birou.”
“Uite. A pornit.”
Cei doi se aseaza in fata cate unei beri, avizi sa intampine asteptarea cu mustati de spuma cat mai bine conturate. La primul bip sar amandoi ca arsi, gata sa intervina in sprijinul cutiei ganditoare. Instalatorul se linisteste primul.
“Nu-i nimic. Are nevoie de discul doi.”
Se ia curentul. Bezna.
“Mai esti acolo? Lasa ca mai incercam si maine. Alta zi, alt noroc. Hai noroc.”
“Mama ma-sii de treaba!”

Crăciunul (Adela)
Stătea în şezlongul vechi, privind luminiţele colorate din faţa ei. Pisica i se strecurase în braţe şi torcea leneşă. Se gândi la copiii ei plecaţi prin alte părţi, la soţul ce nu mai era nici el şi ochii i se umplură de lacrimi. Nu-şi mai găsea rostul pe pământ şi nu înţelegea de ce Dumnezeu nu-i ascultă rugile. Singurătatea începuse să o macine tot mai mult, ca o boală grea. Bătrâna se ridică, stinse beculeţele şi se băgă în patul de lângă geam. Trecuse şi Crăciunul acesta. Ca oricare altă zi.

Într-o altă dimensiune (din D’ale lui Victor) (Adela)
– Mami, uite, luna este doar pe jumătate!
– Da, puiule, îi răspund eu.
– Dar, unde este cealaltă jumătate?
– S-a ascuns, îi răspund eu, gândindu-mă cum să-i explic fazele lunii.
– Nu, mami, cealaltă jumătate este într-o altă dimensiune. Aşa se întâmplă, continuă el, într-o zi este într-o dimensiune, în altă zi, într-o alta. Nu-i aşa?
– Ai dreptate, dragul mamei.
– Noi când o să mergem în dimensiunea aceea? Când se vor întâlni cele două jumătăţi ale lunii?
Nu am ştiut ce să-i răspund, dar i-am promis că mă voi gândi la asta.

Gardianul (Victor)
Alienul părea la fel de liniştit ca în oricare altă zi, dar gardianul nu-i cunoştea foarte bine manifestările psihosomatice. Prefera să stea la distanţă de uşa celulei. Descoperiseră lumea lor într-o galaxie îndepărtată şi dintr-un motiv futil s-a ajuns la un conflict de proporţii. Acum trebuia să-i dea o veste ce, sigur, nu-i va plăcea. Îşi fixă privirea pe ceea ce părea a fi faţa extrem de hidoasă a alienului si spuse:
– Umanule, lumea ta a fost exterminată. Eşti ultimul din specia ta. Vei fi transferat la Muzeul de Biologie Galactică…

GREU DE UCIS (5) (LeeDee P)
În ultimul timp, dl. Lică a trecut prin tot felul de experiențe interesante, una mai inedită decât cealaltă și printr-o varietate de sentimente mai mult sau mai puțin contradictorii. Multă lume îl cunoaște și-l apreciază. Ce mai, a devenit o adevărată vedetă! Un star! Și pe bună dreptate… Dar nici personajele malefice nu au întâziat să apară, așa cum e cazul unui anumit domn, care i-a pus gând rău și ar vrea să îi facă de petrecanie. Doar că dl. Lică este greu de ucis. Astăzi. Poate, în altă zi…

PASTIȘĂ (LeeDee P)

altă zi e-o nouă șansă
și nu-i greu să ieși din transă

mai greu e să te dumirești
încotro vrei s-o pornești
până-n colț te-ai răzgândit
nu ai timp de hoinărit

viața mâna ți-o întinde
dor de ducă te cuprinde
plin ești tot de nerăbdare
să străbați pământ și mare

arzi să știi și să creezi
să cunoști să vizitezi
să descoperi ce-i cu tine
să afli ce-i rău ce-i bine

vrei să dărui să primești
adevărul să-l deslușești
iubirea o simți pe-aproape
tulburător freamăt de ape

e-altă zi și nici-o șansă
mai bine ai sta în transă

SCRIITORUL ȘI MAREA (LeeDee P)
Scriitorul și-a construit căsuța pe țărm și a simțit că-l invadează inspirația, la fel cum îl invada briza cu gust de nisip, pe înserat. În zori de zi, vâslea mica-i barcă până în larg, închidea ochii și se lăsa purtat de unduirea voluptoasă a valurilor mării. O auzea șoptindu-i poveștile marinarilor, care rătăciseră drumul și se odihneau în brațele-i primitoare. De la o zi la alta, ea îi deveni muză, dar manuscrisul era tot neterminat, în seara în care și el se lăsă furat de îmbrățișarea umedă…

ARHEOLOGUL (LeeDee P)
Îl puteai vedea stând ghemuit la marginea sitului arheologic și strângând emoționat, artefactele, pe care le fotografia, le numerota și le cataloga cu multă atenție. Era o adevărată delectare să le privească și să-și imagineze o lume de mult apusă, renăscând sub mâinile lui iscoditoare, de arheolog. Seara îl prindea întotdeauna cântând la chitară, mulțumit de reușitele-i profesionale și visând în taină, la o altă zi, în care își va putea împărtăși toate bucuriile vieții, cu sufletul lui pereche…

LORDUL (LeeDee P)
Toți vagabonzii din grup îi spuneau Lordul și se înghesuiau în jurul lui, când apărea pe la amiază, cu foamea-n gât și cu fața buhăită de frig și nesomn. Îl porecliseră așa, pentru că purta o redingotă veche și se putea descurca și cu ochii închiși prin catacombele Londrei și prin canalele care ajungeau până la palat sau până sub turn. Dar niciunul nu avea habar că el se născuse într-o zi, chiar în casa unui lord și rămăsese pe drumuri într-o alta, când tatăl său pierduse toată averea, la cărți.

O NOAPTE DE DRAGOSTE (LeeDee P)
– Iubito, iar ai întârziat! Doar știi câtă treabă-avem când vine noaptea stelară…
– Iartă-mă, dragule, nu m-am putut abține să holografiez Opressolya, din navetă! Mă fascinează de fiecare dată, oceanul ei liliachiu și lunile albastre. Cred c-am și uitat cum era pe planeta de unde-am plecat… Ce fac cyborgii?
– I-am trimis să strângă echipamentul și să-l conecteze la meniul de hibernare. Întunericul se lasă îndată…
– Și ne-așteaptă o noapte împreună!
– … o noapte de câțiva ani-lumină, apoi, o altă zi…

Alta zi (LePetitPrince)
Soarele inroseste orizontul si dispare in pripa
Astazi se duce dupa Ieri sa stea impreuna la o pipa
Maine se aseaza pe locul unde Ieri si Azi au prins a sapa
I-a venit si lui randul sa scrie.
Si scrie:
Alt PA

Promisiune (starsgates)
În altă zi n-o voi mai supăra pe mama, nici pe bunica. Nu voi mai tropăi pe scări să trezesc vecinii. Nu voi mai trage pisica de coadă şi nici pe colega mea de bancă de codiţe. Nu voi mai batre mingea sub fereastra lui nena Gigel şi nici nu voi trage cu boabe de struguri în hainele proaspăt spălate ale lu’ tanti Gina.
Nu-i voi face ,,curat” în calculatorul fratelui meu, aruncând totul în coşul de gunoi şi nu voi pune piper în tutunul bunicului.
Sigur că da, voi face astea în altă zi, dar nu azi!

Altădată povestea (Ion Toma Ionescu)
Într-o altă zi, ar fi vrut să facă un duş. Mi-a cerut în vorbe puţine o pijama sau un tricou. Nu era apă. S-a dezbrăcat fără jenă descoperindu-şi sânii rotunzi. Clipele deveniseră lungi ca degetele-i încremenite pe nasturii cămăşii ce nu doreau să se încheie. Şi-a pus capul pe pernă şoptitindu-mi că e bătrână şi obosită. S-a cufundat în somn ca într-o apă adâncă. Am împins-o pe plajă către perete. Căldura trupului degaja o mireasmă de sare. Ţipetele ciudate ale pescăruşilor pătrundeau prin geam.

Doar el (Carmen Negoită)
Dar de ce o purtase gândul la el chiar atunci? Tot timpul păţea asta. Erau situaţii care nu aveau nicio legătură cu el, dar se gândea la el şi devenea parte din scenariu. Dintr-o dată se gândea ce ar crede el, ce ar simţi, ce ar spune sau ar face dacă ar fi cu ea? Asta înseamnă să-ţi dăruieşti inima cuiva. Până la urmă îţi acaparează şi mintea. N-avea nevoie de o altă zi ca să afle că era atrasă de felul în care o făcea să se simtă, de tăcerile şi de vorbele lui. Erau doi oameni solitari purtându-şi unul altuia dorinţele. Se îndrăgostise.

Pentru o altă zi (Gabi)
Te vei întoarce într-o zi dinspre lumină şi vei porni spre mare uşor, întocmai ca Pământul. Umblând de parcă n-ai exista, de parcă n-ai avea nici gânduri nici respiraţie nici priviri, cu vântul în piept vei îmbrăca lumea în spaţiu fără să mai întinzi ca odinioară pe palmă valul sfâşiat de furtună şi azvârlit spre ceruri ca să-l fi coborât milostiv înapoi. Îţi vei măsura singurătatea cu depărtare ca un pescăruş care-şi ia bobul din cerul şi dantela algelor marii în acelaşi timp. Pentru o altă zi.

FLOAREA SI MICUL PRINT (LeeDee P)
Așteptând întoarcerea Micului ei Prinț, floarea privea visătoare cum un răsărit urmează unui apus și o zi, alteia. O ascunsese pe cea mai mică și mai îndepărtată planetă din Univers, pentru ca oamenii mari, care au tot felul de griji și preocupări ciudate, să n-o găsească și să vrea să-i fure taina frumuseții și a nemuririi… Știa că el va veni să-i aducă apă proaspătă și s-o îngrijească, iar mai târziu, se va așeza fericit, lângă ea și-i va citi una dintre frumoasele lui povești de 500 de semne…

VEHEMENȚĂ (LeeDee P)
Vreau să vă declar tare și răspicat, că-mi veți lipsi! În timpul celor cinci săptămâni în PAlon, m-am obișnuit să vă întâlnesc și să vă salut în fiecare dimineață… Totul a început cu un whisky bun, pe care ni l-a oferit binefăcătorul nostru, o gazdă perfectă, apoi aventura a luat-o la vale, dar am ajuns pe acoperișul unei lumi de vis, unde unii și-au fumat țigara, iar alții, cuprinși de-o frică existențială, și-au luat pastilele… Și uite așa, a sosit o altă zi, în care va trebui să ne despărțim…

ÎNTR-O ALTĂ ZI (LeeDee P)
Îl vedeam mereu, privind pe geamul de la balcon și tresărind din motive doar de el știute. Era un băiețel slăbuț, cu ochii mari, negri și ciuful vâlvoi, care îl aștepta pe tatăl său, să-și țină promisiunea făcută cu mult timp în urmă. Acum câțiva ani, nici nu mai putea să le țină socoteala, tatăl lui și-a făcut bagajele și a plecat la o altă mămică. El s-a întristat, a plâns și și-a cerut iertare pentru poznele făcute, dar tata i-a promis că, dacă o să fie cuminte, se va întoarce într-o altă zi.

Melpomene (Victor)
În penumbra sălii nu se mai auzea decât bâzâitul molcom al aparatului de proiecţie. Firişoare de praf dănţuiau prin lumina albă ce cădea pieziş pe ecran. Pelicula se terminase de mult dar ea nu se mişcase încă de pe locul său din mijlocul sălii. Avea un aer trist. Într-un târziu, se ridică, graţioasă, în unduirile robei diafane, îşi apucă masca şi, ridicând ochii spre un Olimp imaginar, rosti:
– Oh, Tată, asta au făcut oamenii din teatru?… Nu vreau să le mai fiu muză. Nici măcar încă o altă zi!…

după deadline

INOCENȚĂ 1 (LeeDee P)
Mirunei, fetița de patru ani, drăgălașă, neastâmpărată și plină de imaginație, îi place foarte mult să se joace și, din cauza asta, pierde vremea când mănâncâ. Într-o zi, ca s-o disciplineze, mama nu i-a mai dat desert, iar într-o alta, i-a spus pe un ton ferm, ieșind din cameră:
– Miruna, te rog, dă ceaiul ăla, peste cap, odată, dacă vrei desert!
Când s-a întors, fetița era udă din cap până-n picioare.
– Ce-ai pățit, Miruna?
– Păi, nu mi-ai spus tu, mami, să dau ceaiul peste cap? Și te-am ascultat…

INOCENȚĂ 2 (LeeDee P)
Miruna, fetița de patru ani, drăgălașă, neastâmpărată și plină de imaginație, aude tot ce se vorbește în jurul ei și ține minte, pentru ca, mai târziu, într-o altă zi, să se facă male și deteaptă. Odată, o întreabă plină de nedumerire, pe mama ei:
– Mami, de ce oamenii muți iau droguri? Îi ajută să se facă bine și să vorbească?
– Nu înțeleg ce spui, iubito! răspunde mama, la fel de nedumerită. De unde-ai auzit asta?
– Vorbeau doi nene azi, în metrou. Spuneau că Mutu a început iarăși, să ia droguri…

FATA CU APARATUL DE FOTOGRAFIAT(LeeDee P)
O poți vedea plimbându-se ore în șir, în jurul unei flori, pentru a-i surprinde tresărirea delicată sau cea mai frumoasă culoare; admirând clădirile istorice din centrul orașului și bisericile, încercând să imortalizeze cu grație, tăietura perfectă a pietrei și amprenta unică a arhitecturii; sau scrutând zările și depărtările, cu ochii mari, visători, în așteptarea celui care va veni acum sau într-o altă zi, să îi surprindă propria-i frumusețe și delicatețe. Este fata cu aparatul de fotografiat.

Ziua de salariu (LePetitPrince)
Fetita intarzia zilnic in fata vitrinei unde era o papusa mare. Acasa o astepta o papusa mica si un ursulet.
– Ursulica, am vazut asa o papusa frumoasa! Cand o sa fiu mare o cumpar.
– Nu trebuie sa astepti atat, i-a spus mama. O cumpar eu, in ziua de salariu.
De atunci fetita a tot asteptat ziua de salariu. Nu era o zi ca oricare de vreme ce nu mai venea odata…
Intr-o zi, fetita n-a mai zarit papusa in vitrina si tare s-a mai necajit. Acasa, insa, supararea i s-a spulberat. Venise ziua de salariu.

fix 500
MANIE (LeeDee P)
Stânca submarina (Dan)
Dl. Lică trăieste în zig-zag (Căliln)
Număratul bobocilor (Petra)
Hashishinul (Bogdan)
Crăciunul (Adela)
GREU DE UCIS (5) (LeeDee P)
SCRIITORUL ȘI MAREA (LeeDee P)
ARHEOLOGUL (LeeDee P)
LORDUL (LeeDee P)
FLOAREA SI MICUL PRINT (LeeDee P)
VEHEMENȚĂ (LeeDee P)
ÎNTR-O ALTĂ ZI (LeeDee P)
FATA CU APARATUL DE FOTOGRAFIAT (LeeDee P)
INOCENTA 1 (LeeDee P)
INOCENTA 2 (LeeDee P)
Fără ea (LePetitPrince)
Promisiune (starsgates)
Altădată povestea (Ion Toma Ionescu)
Pentru o altă zi (Gabi)
Melpomene (Victor)

103 Responses to “PAltă zi (proză arhiscurtă)”

  1. MANIE – fix 500 ( orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare 😀 ):

    Dl. Lică are mania de a purta în fiecare altă zi din săptămână, o cravată nouă: luni, când își duce băiatul la școală, cravata cu Donald Duck și Mickey Mouse; marți, când își duce fata la grădiniță, cravata cu floricele roșii; miercuri, seară de teatru cu nevasta, cravata cu dungi bleumarin; joi, lansare de carte, cravata roz; vineri, discurs la Parlament, cravata Pierre Cardin; sâmbătă, ieșire cu băieții la o bere, cravata portocalie, Bergenbier. Mai greu e duminica, când stă acasă, în trening…

    Apreciază

  2. Stânca submarină
    Am văzut-o mult mai târziu, undeva în Oceanul Indian, într-o dimineaţă care debuta ca în oricare altă zi. Era ora aceea, nici noapte şi nici zi pe de-a-ntregul, când rămâi fără grai în faţa amestecului subtil de soare, ceaţă şi mare, iar aerul se distilează din lumină şi culoare ca într-o acuarelă de Turner. Fumul alb părea că se ridică din spatele perdelei de vegetaţie, iar melodia monotonă nu avea nimic omenesc. Legenda spune că insula e locuită de spiritele tuturor navelor dispărute vreodată.

    Apreciază

  3. Despartire
    Despartirea lor vremelnica s-a produs fara sa-si mai ia la revedere. Ea nu a vrut sa-l trezeasca la plecare, i-a lasat un biletel. Parca o vedea cum l-a pus in graba sub telefon, pe hol, in timp ce-si imbraca sacoul, parca auzea ţocaitul grabit al tocurilor ce se indreptau spre usa de la iesire… Ii scria ca se intoarce maine. A doua zi s-a intors abia seara. Cand i-a auzit pasii, domoli acum, in minte i-a aparut o intrebare : « Daca ar fi lipsit mai mult, ar fi putut sa-mi lipsesca mai mult ? »

    Apreciază

  4. Numaratul bobocilor

    Ochii mari, negri, goi. Privea un punct fix, de pe o banca rosie de sub un tei aramiu. Isi vedea toate zilele, curgand de-a valma, pornind de la cea de mai demult amintire pana in prezent. The road ahead is lined with broken dreams… Stia ca nu si-a indeplinit prea multe din visele avute, ca zilele intra in sac, iar sacul pe care il are in spate e cam gol. Credea ca va plange acum, dar se simtea mai puternica si mai increzatoare. Si-a spus ca va veni o alta zi cu multe vise si a zambit nostalgic.

    Apreciază

  5. Repetentu
    – Eşti pregătit? îl întrebă preşedintele comisiei.
    Nu, nu era. Se gândi la creaţiile Lui. La oamenii care reuşeau să-L surprindă chiar şi după milenii. Îi iubea. Chiar şi acum când mulţi Îl uitaseră. Cum îi iubise şi atunci când aproape că-I dăduseră experimentul peste cap şi rămăsese repetent din cauza asta. Experimentul Iisus. Dovedise însă că avea dreptate. Se gândi la tema lucrării: Toţi profeţii sfârşesc violent.
    Pentru miliardele de subrutine din micul său calculator era doar o altă zi. Pentru El era ziua în care absolvea Şcoala de Zei.

    PS. Deşi experimentez de foarte puţin timp cu această specie literară, am încercat să-mi creez un stil al meu, şi anume să strecor mereu măcar o linie de dialog. Dar devine dificil. Atunci când trebuie să condensezi o idee coerentă într-un număr de semne atât de mic, orice spaţiu devine valoros. Mă refer la spaţiile de după liniile de dialog. 🙂
    PA-ul de mai sus este o adaptare după o altă povestire de-a mai veche pe care din păcate nu am apucat s-o public online. Cer scuze celor care s-au simţit ofensaţi de caracterul ei profan. Reprezintă o ficţiune şi trebuie tratată ca atare.

    Apreciază

  6. Hashishinul

    Se trezi speriat de tacerea mortii asternuta peste padurea deasa. Dadu sa se ridice, pregatit sa lupte. Apuca sa faca doar un pas, nimerind in bratele Printului. De uimire, nici un strigat nu ii iesi din gura cand fu strapuns de otelul rece, astfel ca padurea ramase tacuta si parca, inca putin adormita. Insa ochii soldatului hashishin apucara sa vorbeasca si Printul stiu c-avusese mare noroc sa fie pus in garda, la timp, de scrisoarea mamei lui. Cerul diminetii se lumina de zorii unei alte zile.

    –––––

    Instalatorul

    “L-ai conectat?”
    “Da. Esti sigur ca nu trebuia sa-l formatam inainte?”
    “Stai linistit, l-am mai instalat o data, la birou.”
    “Uite. A pornit.”
    Cei doi se aseaza in fata cate unei beri, avizi sa intampine asteptarea cu mustati de spuma cat mai bine conturate. La primul bip sar amandoi ca arsi, gata sa intervina in sprijinul cutiei ganditoare. Instalatorul se linisteste primul.
    “Nu-i nimic. Are nevoie de discul doi.”
    Se ia curentul. Bezna.
    “Mai esti acolo? Lasa ca mai incercam si maine. Alta zi, alt noroc. Hai noroc.”
    “Mama ma-sii de treaba!”

    Apreciază

    • buna seara Calin, am pregatit doua PA-uri si de data aceasta, destul de diferite intre ele. Hashishinul este o prelucrare dupa o scena dintr-o povestioara de-a mea, aranjata cat sa ne prinda bine in situatia data.

      sper, de asemenea, ca expesia de la sfarsitul Instalatorului sa nu deranjeze prea tare caci face parte din peisaj 🙂 sa-i zicem licenta poetica de folosire a limbajului 😛

      Apreciază

    • Prima are legătură cu Hassasinii lui Dan Brown? Sau poate inspirat din Prinţul Persiei? 🙂 Oricum foarte frumos scrisă. Când am citit-o am avut impresia că sunt acolo, aproape că am simţit încleştarea dintre cei doi.
      În privinţa celui de-al doilea… hmmm… am concurenţă sănătoasă până şi pe nişa PA-ului dialog. La sentimente n-am loc de Adela, la dialog n-am loc de tine… trebuie să mă reprofilez. Dar nu prea mi-au mai rămas alternative valide. 😀
      Mi-a plăcut atmosfera tipic românească din PA. Era Windows XP Pro piratat, zi drept. :))

      Apreciază

      • Victor, iti multumesc frumos pentru aprecieri. Ele cantaresc greu in balanta mea, la fel ca cele din partea lui Calin, a Adelei sau a celorlalti colegi de scriitura. Povestioara din care am extras si prelucrat primul PA are o ambianta de fantasy, numele personajelor si al taberelor implicate in lupta pentru putere erau destul de greu de explicat in 500 de semne, astfel incat pe unul l-am trasformat in Hashishin iar pe celalalt in Print. Dadeau bine cu atmosfera formata pana acum de Vicerege si de Vraciul arab.

        Probabil un XP… 🙂 iar atmosfera trebuia sa fie diferita sa nu se spuna ca PA-aurile mele sunt vesele ca un cimitir (vazand ca ele sunt pline de violentata si moarte, uneori)

        Apreciază

    • Ambele eligibile, primul de fix 500.

      Apreciază

  7. Crăciunul

    Stătea în şezlongul vechi, privind luminiţele colorate din faţa ei. Pisica i se strecurase în braţe şi torcea leneşă. Se gândi la copiii ei plecaţi prin alte părţi, la soţul ce nu mai era nici el şi ochii i se umplură de lacrimi. Nu-şi mai găsea rostul pe pământ şi nu înţelegea de ce Dumnezeu nu-i ascultă rugile. Singurătatea începuse să o macine tot mai mult, ca o boală grea. Bătrâna se ridică, stinse beculeţele şi se băgă în patul de lângă geam. Trecuse şi Crăciunul acesta. Ca oricare altă zi.

    Într-o altă dimensiune (din D’ale lui Victor)

    – Mami, uite, luna este doar pe jumătate!
    – Da, puiule, îi răspund eu.
    – Dar, unde este cealaltă jumătate?
    – S-a ascuns, îi răspund eu, gândindu-mă cum să-i explic fazele lunii.
    – Nu, mami, cealaltă jumătate este într-o altă dimensiune. Aşa se întâmplă, continuă el, într-o zi este într-o dimensiune, în altă zi, într-o alta. Nu-i aşa?
    – Ai dreptate, dragul mamei.
    – Noi când o să mergem în dimensiunea aceea? Când se vor întâlni cele două jumătăţi ale lunii?
    Nu am ştiut ce să-i răspund, dar i-am promis că mă voi gândi la asta.

    Altă zi, altă etapă.
    Mulţumesc, Călin, baftă coechipieri! 🙂

    Apreciază

  8. Gardianul
    Alienul părea la fel de liniştit ca în oricare altă zi, dar gardianul nu-i cunoştea foarte bine manifestările psihosomatice. Prefera să stea la distanţă de uşa celulei. Descoperiseră lumea lor într-o galaxie îndepărtată şi dintr-un motiv futil s-a ajuns la un conflict de proporţii. Acum trebuia să-i dea o veste ce, sigur, nu-i va plăcea. Îşi fixă privirea pe ceea ce părea a fi faţa extrem de hidoasă a alienului si spuse:
    – Umanule, lumea ta a fost exterminată. Eşti ultimul din specia ta. Vei fi transferat la Muzeul de Biologie Galactică…

    Apreciază

  9. Bună seara,
    Într-unul din comentariile de mai sus s-a folosit un cuvânt extraordinar: coechipieri. Este foarte important, Adela, că l-ai adus în discuţie. Pentru că nu suntem duşmani, nici măcar adversari sau concurenţi; suntem, pur şi simplu, Coechipieri, colegi în tot mai larga echipă a celor care cred în viitorul acestui nou curent. Deşi a fost numit (poate impropriu) concurs, nu ne duelăm, nu ne sabotăm, nu ne invidiem. Pur şi simplu ne bucurăm că suntem împreună , că dialogăm şi că punem umărul, ca nişte obstetricieni cumsecade, la naşterea în siguranţă a unei subspecii literare. Numărul impresionant de voturi înregistrat la etapele anterioare este de bun augur; din cele câteva sute de vizitatori-electori, dacă 10 au citit o parte din texte şi tot e un câştig substanţial. Din cei 10, dacă 5 vor reveni mereu, e chiar fenomenal. Vorba zboară neînchipuit de repede şi din ce în ce mai mulţi oameni vor fi auzit de proza arhiscurtă, iar numărul lor creşte exponenţial, meritul fiind exclusiv al „coechipierilor”.

    Déjà vu: peste decenii, se va spune în cercuri selecte: „Originea PA-ului se pierde în negura timpului…”

    Apreciază

  10. Bogdan, mulţumesc mult pentru apreciere. Şi ale tale, ca de obicei, inspirate. 🙂

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns către bogdan Anulează răspunsul