O ţigară maronie tocmai în Giurgiu

Autobuzul de Bucureşti pleca abia peste două ore. Ce poţi face două ore în autogara din Giurgiu (noiembrie 1993)? Nici lătratul câinilor n-are haz. Am dat roată şi rasroata tarabelor cu turcisme, apoi am cumpărat un pachet de ţigări (More). L-am desfăcut, am scos o ţigară maronie, am potrivit-o între buze. N-ai un foc?. Soldatului din faţa mea nu-i trebuia doar un foc, ci şi o ţigară. AMR 100, m-a lămurit. Am uitat de plictiseală. I-am dat lui pachetul de ţigări. Oricum, habar nu aveam să fumez.

NOTĂ. PA scris în cadrul concursului de proza arhiscurta Cinci săptămâni în palon, etapa Tigara. (După un caz real! 😉

4 Responses to “O ţigară maronie tocmai în Giurgiu”

  1. Avatarul lui Sictireli

    Nu se mai gasesc tigari MORE la Giurgiu din 93. In schimb se gasesc tigari de contrabanda de la bulgari :)) Soldatul este de mult cap de familie. Si somer. Nici autogara nu mai este ce a fost candva.

    Apreciază

Trackbacks

Răspunde-i lui CalinH Anulează răspunsul