Eram la râu. A venit grasa cu degete moi. Avea cu ea un om mic. M-am urcat pe ea. Omul mic a început să plângă. M-a deranjat. M-am dat jos. Am luat un pietroi şi l-am făcut să tacă. Aia grasă a început şi ea să plângă. Nu m-a mai lăsat să mă urc pe ea. M-a zgâriat. M-a muşcat. A plecat. Stau singur lângă râu. Acum e prea linişte. Nu-mi place să fiu doar cu mine. Cred că am greşit ceva.
Am făcut să tacă omul mic
25 Responses to “Am făcut să tacă omul mic”
-
vezi ca daca stai prea mult in lumea asta, s-ar putea sa capete o aparenta de realitate mult prea puternica.
in rest, te felicit pentur curajul de a o aduce la suprafata.ApreciazăApreciază
-
-
Maestre, mi-am îndeplinit misiunea de-a prezenta Oraşul PA.:)
http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/2010/07/prezentare.htmlApreciazăApreciază
-
-
fie omul cat de mic el nu trebuie sa taca chiar daca plange atunci cand nu tace….
ApreciazăApreciază
-
-
…vezi ca ajnanina stie ce spune! Nu glumesc. Nici ea. Ai, insa, chelia aia care te tine ancorat aici, ca si pe Jung:) Dar sper sa apuci sa scoti o carte din PA-urile astea! Merita cu varf si cu-ndesat!
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
-
http://sanatatesiviata.blogspot.com/ Buna! Scuze pentru deranj! Eu fac link exchange cu blogul tau! Te intereseaza? Daca da astept comment pe blogul meU! Multumesc! O seara placuta in continuare!
ApreciazăApreciază
-
-
E bine ca nu l-ai pus sub ea pe ala mic. Si apoi sa te fi pus pe tine peste ea ca sa il storciti de tot. Frumos PA.
ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 